Stigmatele României în presa internaţională: de la mineriadele şi orfelinatele-lagăre din '90 la imigranţii români din Marea Britanie de astăzi
0Astăzi este vorba de imigranţii români din Marea Britanie, acum 24 de ani era vorba de minerii care făceau legea cu bâtele în Piaţa Universităţii. Imaginea României postdecembriste din presa internaţională este împresurată cu stigmate care ne recomandă de fiecare dată când ieşim din ţară. Adevarul.ro vă propune o trecere în revistă a principalelor stigmate ale României, precum şi posibile explicaţii ale fenomenului în ansamblu.
„Un criminal român care a fost deportat din Marea Britanie în urmă cu opt ani s-a întors şi a violat o femeie într-o staţie de autobuz“, scria, săptămâna aceasta, publicaţia Daily Mail Online. Tot în urmă cu câteva zile, în cadrul unei emisiuni a postului de televiziune BBC, Ministrul britanic al Educaţiei, Michael Gove, declara că imigranţilor români şi bulgari nu ar trebui să li se permită să „profite“ de „generosul“ sistem de beneficii al Marii Britanii.
Sună cunoscut. Sute de asemenea ştiri au umplut paginile, fizice şi virtuale, ale publicaţiilor străine în ultimii 24 de ani. Că a fost vorba despre furturi, violuri, crime, copii din orfelinate, politicieni plagiatori, maidanezi, mineriade, carne de cal, corupţie, nunţi de ţigani, clonări de carduri, furt de tablouri, vandalizări, trai mizerabil sau democraţie defectă, imaginea României post-decembriste a prins contur în presa internaţională drept o ţară delimitată de stigmate.
Sunt păcatele României, aşa cum le descriu jurnaliştii străini, reale? Când a început această tendinţă de stigmatizare şi care este explicaţia? Care sunt principalele stereotipuri care definesc România? Există vreo speranţă să scăpăm de imaginea pătată? adevarul.ro vă propune o trecere în revistă a principalelor stigmate care au marcat România în opinia publică internaţională, precum şi posibile explicaţii ale fenomenului în ansamblu.
Stigmatele politice: democraţia defectă, corupţia, hilarul clasei politice
Imaginea minerilor care făceau legea cu bâtele în Piaţa Universităţii din Bucureşti, la doar câteva luni după Revoluţie, a şocat o lume întreagă. Pentru imaginea României, acesta a reprezentat doar primul episod dintr-o lungă serie de stigmate politice cu care a fost asociată în presa internaţională.
Sursa: vice.com
Evenimentele din 1990 reprezintă începutul seriei de stigmate de natură politică pe care presa occidentală le va puncta incisiv şi constant în cele două decenii post-decembriste. Slăbiciunea politicului românesc s-a concretizat în paginile publicaţiilor străine prin stigmatul democraţiei neînţelese sau al „democraţiei defecte“ în termenii Deutsche Welle, al corupţiei sau al hilarului clasei politice.
Singurul moment când preşedintele Ion Iliescu şi-a pierdut cumpătul s-a întâmplat la Constanţa şi a fost provocat de un ziarist. Paul Pârvu este cel căruia i s-a adresat la nervi cu celebrul apelativ „Măi animalule!“
Stigmatele sociale: copiii instituţionalizaţi, romii, mizeria de acasă şi imigranţii
Un stigmat care a apărut odată cu democraţia românească este cel al copiilor instituţionalizaţi. Situaţia copiilor din orfelinatele din România, suprasaturate în vremea lui Ceauşescu şi care ofereau condiţii mizerabile, a constituit un adevărat curent în presa internaţională la începutul anilor `90. Zeci de jurnalişti străini veneau în România pentru a realiza ample reportaje despre oropsiţii din orfelinate.
Premiera acestei serii de articole a avut loc în The New York Times, în 1990, cu un material în care se vorbea despre epidemia de SIDA printre copiii orfani, ca rezultat al supraaglomerării orfelinatelor şi spitalelor din cauza legislaţiei ceauşiste care interzicea avortul şi care impunea lipsa metodelor contraceptive.
Dar nici după 2000, subiectul nu a fost dat uitării. În anul 2010, casa de copii din Bistriţa s-a nimerit într-un scandal cu nucleul tocmai în Marea Britanie. Jurnalista de la The Telegraph care a ajuns pe meleaguri bistriţene a comparat fără să ezite orfelinatul din Bistriţa cu o „bucăţică de iad”, reproşând totodată românilor că deşi s-au alocat fonduri de milioane de euro pentru a eradica astfel de instituţii, ele sunt încă în picioare.
Unul dintre cele mai dezbătute subiecte, pe plan naţional şi chiar internaţional, este construcţia „Zidului ţigănesc“ de pe strada Horea. Nu este român să nu fi auzit de povestea sa, care încă face furori. Sute de curioşi au venit la Baia Mare să vadă cu ochii lor dacă zidul de pe strada Horea este act discriminare pentru comunitatea romă sau nu. Mai mult, povestea acestui zid a făcut şi ca CNCD să amendeze primarul băimărean.
Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului, unde locuiesc sute de romi, a fost, de multe ori, subiect presă şi pentru jurnaliştii străini. Ziariştii de la BBC prezentau, în vara lui 2009, cum arată o zi din viaţa lor.
„Este doar o nouă zi la groapa de gunoi a oraşului Cluj, un oraş din nord-vestul României. Groapa este casa unei comunităţi de romi formată din sute de membri”, astfel îşi încep jurnaliştii britanici de la BBC reportajul.
Sursa foto: The Independent
Unul dintre evenimentele petrecute în România, relatat pe larg de presa internaţională, a avut loc la câţiva ani după Revoluţie. Mariana Cetiner, o fostă handbalistă, a fost condamnată în 1996 la trei ani de închisoare pentru lesbianism. Femeia a fost ultima persoană care a făcut închisoare în România pentru astfel de fapte. La presiunea organizaţiilor internaţionale, Mariana Cetiner a fost eliberată prin decret prezidenţial în 1998.
Presa internaţională a relatat pe larg în anii '90 despre cazul cutremurător al istoricului american Kurt Treptow, condamnat la închisoare pentru pornografie infantilă. Scandalul a adus României stigmatul de "rai al pedofililor". Un alt scandal celebru, cel al diplomelor false vândute pe bani la Facultatea de Stomatologie, a fost preluat de presa din Europa şi a reliefat carenţele grave din sistemul de învăţământ.
Dar păcatul cel mai de actualitate al românilor este problema imigranţilor. Valul de români şi romi care au migrat în afara graniţelor pentru a găsi un trai mai bun a dus la întărirea unor stereotipuri cu care sunt asociaţi, precum cel al sărăciei, al hoţilor de buzunare, al infractorilor minori. Adrian Cioroianu vorbeşte despre un stigmat al violenţei cultivat de violenţa stradală, de micile tâlhării şi de furtişagurile practicate de românii plecaţi peste graniţe.
Celebru este episodul în care românii au fost acuzaţi de presa austriacă pentru că ar fi mâncat lebedele dintr-un parc din Viena. Românii au fost mult timp şi anti-eroii presei italiene care prezenta practicile lipsite de civilizaţie ale românilor, de la zgomotul pe care îl fac, până la crimele şi reţelele de crimă organizată în care sunt angrenaţi. De asemena, şi presa britanică abundă în articole peioarative la adresa românilor, mai ales în această perioadă când se preconizează că un număr mare de imigranţi va pătrunde pe piaţa de muncă din Marea Britanie datorită reglementărilor legislative.
Romii au făcut Călăraşiul cunoscut în străinătate, în ultimii ani. Nu de puţine ori, jurnaliştii străinii au relatat despre cei care abia aşteaptă, de exemplu, anul 2014 ca să se mute în Marea Britanie. În urmă cu un an, un criminal căutat în mai multe ţări, originar din oraşul de pe malul Borcei avea să pună pe jar străinătatea.
Stigmatul „excesului“: de la nunta fiicei regelui Cioabă la arderea unor opere de artă
După cum atrage atenţia profesorul universitar Mihai Coman, pe lângă aceste dimensiuni politice şi sociale ale stigmatelor cu care este asociată România, mai există şi cele care ţin de specificul balcanic al ţării. „Pentru occidentali, Balcanii reprezintă o zonă exotică, a ieşitului din comun, de aici şi dimensiunea aceasta peiorativă legată de «excese»“, explică Mihai Coman. În această categorie se încadrează episoade precum nunta fiicei regelui Cioabă sau moartea acestuia, moartea călugăriţei de la Tanacu, furtul tablourilor din Olanda şi incinerarea lor de către mama unuia dintre făptaşi sau vrăjitoarele care fac farmece politicienilor, pe lângă multe alte exemple.
Sursa foto: dailymail.co.uk
Anunţul făcut în luna octombrie a.c. de Constatin Gherghe, primarul Severinului, că va trece la eutanasierea câinilor fără stăpân, a făcut înconjurul lumii. Informaţia a fost preluată de prestigioasa publicaţie Huffington Post, care a criticat decizia edilului şef.
În urmă cu 11 ani, nemţeanul Ştefan Bogdan Mareş (32 de ani) a fost indicat de jurnaliştii englezi că ar fi făcut parte dintr-o bandă de infractori români şi albanezi care voiau să o răpească pe Posh Spice şi să ceară o răscumpărare de 5 milioane de lire sterline. Povestea s-a dovedit o fabulaţie care s-a încheiat peste ani cu dispariţia publicaţiei care a inventat-o.
Teoria conspiraţiei sau logica inevitabilă a presei?
Profesorul Coman spune că există două tipuri de explicaţii pentru acest fenomen de stigmatizare. O primă abodarea este din perspectiva teoriei conspiraţiei, conform căreia denigrarea imaginii unei ţări este făcută din interese geo-politice. „În mod sigur există şi asemenea scopuri, lucrurile acestea nu sunt întâmplătoare, se investesc sume mari de bani pentru denigrarea anumitor ţări, inclusiv a României“, consideră Mihai Coman.
Pe de altă parte, stigmatizarea face parte şi din logica inevitabilă a presei, explică profesorul: „Există o logică a exagerărilor, inerentă funcţionării presei care, în goana după public, se tabloidizează. Stereotipurile negative au cea mai mare şansă de a se impune.“
Are cineva ceva cu România?
Mihai Coman crede că stereotipurile cu care sunt asociaţi românii nu li se aplică doar lor, ci că presa le foloseşte ori de câte ori are ocazia. Cu toate acestea, o ţară mai mică este mai susceptibilă atacurilor mediatice, deşi şi în acest sens există contraexemple, cum ar fi cazul Rusiei, care deşi este o mare putere mondială, nu are deloc o imagine impecabilă.
Nici Adrian Cioroianu nu consideră că românii ar fi un popor mai stigmatizat în presa internaţională decât altele. „Şi nici nu cred că românii sunt complexaţi de imaginea pe care o au în străinătate. Cât suntem în ţară poate avem impresia că este un mare complot împotriva noastră, dar când ajungem acolo, ne simţim foarte bine. Nu am văzut prea mulţi români complexaţi; toţi zic că este vorba despre alţii, nu despre ei, în ceea ce priveşte stigmatele“, spune Adrian Cioroianu.
La acest articol au colaborat: Annamaria Kozma, Sinziana Ionescu, Bianca Sara, Carp Cosmin, Florina Pop, Dorin Timonea, Cezar Pădurariu, Ionela Stănilă, Corina Macavei, Florin Jbanca.
Se încarcă comentariile...
