Stangaciile dreptei

Ioan MATEI In primii Sase ani de dupa 1989 am scris pentru saptamanalul ,Zig-Zag" si am avut in toata acea perioada intrare la cele doua Camere ale parlamentului si la majoritatea partidelor care

Ioan MATEI

In primii Sase ani de dupa 1989 am scris pentru saptamanalul ,Zig-Zag" si am avut in toata acea perioada intrare la cele doua Camere ale parlamentului si la majoritatea partidelor care contau. Colegii mei acreditati la institutiile sus-pomenite isi mai amintesc, cred, figurile pitoresti care bantuiau pe la Senat si Camera Deputatilor, situatiile penibile din timpul votarii unor legi, maniheismul opozitiei ori incrancenarea cu care cei de la putere aparau cutume si idealuri pe care lumea civilizata tocmai le aruncase la cos.
De la an la an speram ca vor disparea politicienii care excelau in dezacorduri gramaticale, ca vor fi tot mai putini parlamentarii care nu cunosc regulamentul propriei institutii si programul dupa care se lucreaza in comisiile din care fac parte. Dramatic pentru cei care cunosteam oarecum din interior mecanismele si mizele luptei politice a fost sa aflam, in 1996, ca cei care castigasera puterea, dupa sase ani de opozitie, nu aveau om pentru functia de prim-ministru. S-au dat lupte grele atunci la sediul CDR si, in final, cea mai buna solutie pe care au gasit-o distinsii politicieni de la acea vreme a fost sa-l transfere pe nefericitul Ciorbea de la Primaria Bucurestiului la Palatul Victoria. Gafele s-au tinut lant in perioada care a urmat - sa ne amintim doar de acei ministri din cabinetul Vasile care s-au dus cu demisia la Cotroceni -, iar rezultatele guvernarii sunt cunoscute si au fost analizate pe toate fetele. Dar, indraznesc sa spun, prea putini dintre politicieni au invatat ceva din ceea ce s-a intamplat in perioada respectiva. Am considerat necesara o privire in trecut pentru ca atmosfera politica din ultimele luni seamana in prea multe puncte cu ceea ce am mai trait in urma cu nu foarte mult timp, iar unii dintre protagonistii acelor ani sunt inca activi in structurile puterii. Indiferent cand si cum se vor finaliza procedurile de schimbare a presedintilor celor doua Camere ale parlamentului, din tot ce am urmarit pana acum pe acest subiect (si nu numai), concluzia care se poate trage este aceea ca actuala coalitie nu are oameni care sa cunoasca in amanunt legile si regulamentele dupa care se desfasoara activitatea parlamentara. Se anunta cu surle si trambite termene de finalizare a unor proiecte, si de fiecare data aceste termene se rateaza. Se programeaza sesiuni extraordinare, puterea jubileaza si isi arata muschii, parlamentari sfatosi ii numara zilele lui Adrian Nastase in fotoliul de presedinte, dar nimeni dintre cei abilitati nu se invredniceste sa caute in regulament paragraful care spune ca pentru a convoca o astfel de sesiune este nevoie de acordul presedintelui. Parlamentarii puterii isi beau cafeaua pe hol, in timp ce in sala se voteaza, si tot ce au avut de spus domnii Puiu Hasotti si Crin Antonescu a fost ca cei din opozitie fura la numaratoare. Atunci cand un coleg de coalitie si-a permis sa spuna ca nu s-au respectat procedurile de sedinta, Mona Musca nu a gasit altceva mai bun de facut decat sa-l demaste in fata camerelor de luat vederi. Nu a contat ca procedurile chiar nu se respectasera, in ochii distinsei doamne conta doar scopul, nu si mijloacele. In Senat, chiar la inceputul acestei saptamani, puterea a fost jucata pe degete, de catre cine? De catre tricolorul Funar! Cand au vazut ca nu iese socoteala si au realizat ca se va mai amana cu o zi discutarea regulamentului, aceiasi parlamentari ai coalitiei s-au rastit la presedintele de sedinta Vacaroiu si i-au reprosat ca n-au fost anuntati pentru ce trebuie sa voteze. Exemple de acest gen sunt nenumarate, iar observatia cum ca de aproape un an coalitia se hraneste din esecurile fostei puteri pare tot mai intemeiata. Daca la alegeri electoratul s-a lasat convins de sloganul ,Sa traiti bine!", cei care au castigat puterea ar trebui pusi sa scrie zilnic, de o mie de ori, ,Sa gandim bine!".