Spre Vest, prin Kremlin

Tratatul romano-rus semnat ieri, la Kremlin, de presedintele Iliescu si Putin, este din punct de vedere politic un pas important pentru normalizarea relatiilor intre cele doua state. In acelasi timp

Tratatul romano-rus semnat ieri, la Kremlin, de presedintele Iliescu si Putin, este din punct de vedere politic un pas important pentru normalizarea relatiilor intre cele doua state. In acelasi timp insa, astazi, Tratatul este mai putin important pentru Romania decat daca el ar fi existat acum cinci sau zece ani. Atunci, Romania se zbatea sa se smulga din zona gri a Europei. Incapabila sa faca reforma in interior, Romania se afla in plan extern intr-una din cele mai dificile perioade din istoria sa. In Est era in plina desfasurare razboiul din Republica Moldova, in Sud, Iugoslavia facea implozie. In Vest, Ungaria impingea lucrurile dincolo de limita suportabilitatii, iar in Nord, Ucraina era obtuza la orice dialog. Faptul ca presedintele Iliescu este un sef de stat care cunoaste in amanunt meandrele spiritului rusesc ar fi putut fi odinioara un mare avantaj pentru Romania. Din nefericire, istoria postdecembrista a transformat acest atu intr-un dezavantaj. Atunci cand toti mai-marii acestei lumi mergeau la Moscova pentru a-l imbarbata pe Eltin inaintea operatiei pe inima, Romania nu indraznea sa faca vizite nici la nivel de secretar de stat in ministerele de externe. Astazi, Romania este o tara invitata in NATO, care a adapostit deja militari americani pe teritoriul sau, razboaiele s-au terminat, Ungaria a devenit un partener de nadejde, statele din fosta Iugoslavie apeleaza la Romania ca la un frate mai mare. Romania nu-si mai face probleme daca va fi admisa in Uniunea Europeana, ci numai cand va fi admisa. Actualul Tratat bilateral nu rezolva problemele trecutului - returnarea tezaurului romanesc si condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov, dar face in asa fel incat acesta sa greveze mai putin relatiile viitoare. Cate grozavii nu s-au pus la cale impotriva Romaniei de-a lungul timpului la Kremlin. De la Stalin si creionul sau taind Basarabia si Bucovina de nord si pana la Gheorghiu Dej. Ieri, semnarea Tratatului si mai ales discursurile care au urmat ar fi putut fi de-a dreptul plictisitoare, daca frumusetea extraordinara a palatelor Kremlinului si a salii de malahit nu ar fi dat o nota de solemnitate ceremoniei. Proaspat semnate de cei doi presedinti, Tratatele au fost scapate pe jos de tanara diplomat care s-a ingrijit de stilou si sugativa. Semn rau? Putin probabil. Prima conditie pentru ca Romania si Rusia sa-si poata face reciproc bine sau rau trebuie sa fie intersectarea intereselor. Or, acest lucru nu se va intampla maine, fie ca e vorba de cel politic, fie de cel economic. Politic, cei doi presedinti au vorbit in tete-a-tete in ruseste, dar fiecare vine acum dintr-o lume diferita. Presedintele Iliescu a vorbit la Kremlin despre optiunea Romaniei catre NATO si Uniunea Europeana. El a subliniat ca Romania nu are viitor decat in Europa unita si in Alianta Atlantica. Unde sunt Pactul de la Varsovia si CAER-ul de odinioara? Discursul presedintelui Putin nu a avut, in afara mesajului exprimat in clar, al necesitatii normalizarii relatiilor bilaterale, alte referiri politice precise fata de Romania. De altfel, presedintele Rusiei nu poate introduce Romania si Europa de Est decat intr-un subcapitol al politicii sale externe. Rusia incearca sa joace la nivel mare, intervenind in disputa intre Franta si Germania, pe de o parte, si Statele Unite, pe de alta. De altfel, Tratatul nu are drept scop jocuri politice romano-rusesti in lumea contemporana. El are o ambitie mai mica, dar mai fezabila, de relansare a relatiilor economice in primul rand de stat. Presedintele Iliescu a dat verde capitalului rusesc sa participe la privatizarile din Romania. Presedintele Putin a cerut, la randul sau, ca produsele romanesti traditionale sa revina pe piata Rusiei. Aceste declaratii nu vor conduce insa de maine la o explozie in schimburile bilaterale. Romania exporta astazi in Rusia tot atat cat in Albania. Intreprinderile romanesti private nu au reusit sa se adapteze modelului de afaceri total diferit existent in Rusia. Masinile blindate, bodygarzii inarmati cu mitraliere, reglarile sangeroase de conturi, toate acestea nu ii imbie pe afaceristii romani sa intre cu adevarat pe piata ruseasca. Mai mult, dificultatea cea mai mare pentru romani nu este sa trimita marfa in Rusia, ci sa-si recupereze banii de acolo. La randul sau, capitalul rusesc a intrat oricum in Romania, chiar daca la nevoie sub steag occidental. Participarea Gazprom la privatizarea distributiilor de gaze din Romania devine aproape o necesitate obiectiva. Colosul rusesc este interesat de tranzitul catre alte state europene. In acelasi timp, in 2007, Romania va avea nevoie sa importe doua treimi din necesarul sau de gaze naturale. Pe masura ce economia Romaniei va deveni mai puternica, si relatiile economice cu Rusia se vor diversifica. Si asta, in primul rand, prin investitorii rusi ce vor avea mari interese de afaceri in Romania. Este o cale care va necesita mult timp, dar este cea mai sigura modalitate prin care relatiile politice romano-ruse se vor insanatosi cu adevarat. Deocamdata, dupa multa vreme, in istoria Romaniei am intrat si am iesit in Palatul Kremlinului fara teama si chiar cu speranta. Rusia ar putea si ea sa nu mai aiba in Romania fie un vasal, fie un dusman, ci un partener de incredere. Atunci probabil ca isi vor gasi rezolvarea si problemele trecute ieri sub tacere: tezaurul si pactul Ribbentrop-Molotov. Moscova