Situație critică în agricultură: „80% dintre fermieri nu-și mai pot plăti datoriile. Să-i execut sau să fiu eu executat?”

Managerul unei firme de distribuție inputuri atrage atenția că anul agricol 2025, prezentat în statistici drept unul bun, le va aduce falimentul multor fermieri din sudul țării. Este vorba de fermieri mici și medii, care cumpără în fiecare an agricol pe datorie, cu plata după recoltat.

După câțiva ani mănoși, 2024 și 2025 secetoși îi duc la faliment pe fermieri FOTO: Shutterstock

Seceta din 2025, care a venit după un 2024 de asemenea secetos, va afecta atât de grav situația financiară încât mulți dintre producători vor fi executați silit. Cristian Dinu, managerul unei firme de distribuție inputuri (semințe, îngrășăminte, tratamente) care are sute de clienți mici și medii, din cinci județe din sudul țării, atrage atenția că procesele sunt inevitabile.

„Fermierii sunt în incapacitate de plată, în jur de 80%. Să-i execut eu pe ei, sau să mă execute pe mine furnizorii? Am să-l întreb asta și pe ministrul Agriculturii, i-am solicitat o întâlnire”, a spus Dinu, pentru „Adevărul”.

În 2025, an în care producția totală de cereale și oleaginoase a fost, în statistici, una dintre cele mai bune din ultimii ani în România, în județele din sudul țării sunt sute, dacă nu mii de fermieri care riscă falimentul. Sunt județele în care seceta a lovit crunt, afectând sute de mii de hectare cultivate, în special porumbul și floarea-soarelui cultivate pe suprafețele neirigate având de suferit.

Antreprenorul din segmentul de distribuție a input-urilor agricole atrage atenția că, doar în cazul clienților din lista sa, câteva sute riscă falimentul.

„Fermierii sunt în incapacitate de plată în jur de 80%. N-o să poată finaliza lucrările de primăvară la culturile înființate în toamnă. Ei și-au înființat culturile din surse proprii, din sămânță de grâu, orz, din producția proprie. N-o să le mai dea nimeni - la cei 80% - input-uri, pentru că nu și-au plătit datoriile. Noi riscăm să ne execute furnizorii, care sunt firme mari, corporații. Eu sunt un distribuitor al acestor corporații. Noi nu mai producem niciun fel de sămânță, toată o importăm. Corporațiile ne prestează să le plătim, băncile ne presează să le plătim. Noi i-am susținut doi, trei ani cu secetă din surse proprii, nu ne mai permitem să-i susținem. O să executăm în masă”, atrage atenția Cristian Dinu, managerul unei firme de distribuție input-uri.

Fermele care stau acum cu sabia deasupra capului sunt în pericol să dispară, crede Dinu. Vor veni fondurile de investiții să cumpere pământul pe care fermierii nu l-au mai putut lucra, iar aceasta poate fi rețeta unui adevărat dezastru, e de părere Cristian Dinu.

„Poate acest sabotaj, boicot, cum vreți să îi spuneți, este făcut cu bună știință sau nu. Dar cam asta se va întâmpla în domeniul agricol”, precizează managerul firmei de distribuție.

Fermierilor li se livrează, conform contractelor, inputurile toamna, la debutul noului an agricol, cu obligativitatea ca banii să fie plătiți primăvara. Ar fi vorba de o marjă de 180 de zile. Această perioadă a ajuns în schimb să se dubleze și chiar să se tripleze, pentru că 2024 și 2025 au fost ani secetoși. Ceea ce la un moment dat părea un ajutor, statul adoptând un act normativ care i-a scăpat pe fermieri de executare, prelungind termele de plată, se dovedește că pe unii i-a băgat în datorii și mai mari, spune Dinu.

Distribuitorii au contractat la rândul lor credite pentru a se putea aproviziona, iar de acum vor face tot ce pot pentru a-și recupera banii de la fermieri.

Certați adesea că în anii agricoli buni producătorii nu-și pun bani deoparte, fermierii au la rândul lor explicații. Cu acel profit și-au cumpărat utilaje sau au prins curaj să contracteze leasing-uri.

Din afară, mișcarea nu arătă însă deloc bine. „Au făcut investiții pe utilaje, s-au dezvoltat nesănătos. Au făcut leasing-uri la prețuri foarte mari, poate mai mult decât capacitatea lor de lucru. Adică au luat utilaje pentru suprafețe mai mari decât dețin. Nu pot să plătească leasing-urile, nu pot să plătească terenurile pe care și le-au luat, tot așa, pe bază de credite. Nu pot să plătească furnizorii, adică pe noi, distribuitorii lor. Și nu mai pot nici să mai ia credite, băncile nu le mai dau”, a mai arătat Cristian Dinu.

„Producția nu știu dacă va mai depăși 2 tone”

Pentru că o cădere a celor de la bază va angrena o cădere în laț, inclusiv distribuitorii sunt disperați.

„Nu știu ce avem de făcut. O să avem niște întâlniri cu domnul ministru Barbu și să explicăm. Adică să ne spună ce soluții are dânsul. Pentru că nu mai depinde doar de noi. Noi vom fi executați și noi, la rândul nostru, o să executăm. O să fie tot un lanț, niște verigi. Dacă se rupe una, se va rupe lanțul. Și asta va pune în pericol, v-am spus, integritatea și siguranța alimentară a României”, expune Dinu un scenariu catastrofal.

Producțiile în 2026 vor fi mai mici, cel puțin în cazul fermierilor care nu au mai avut resurse să investească, iar asta indiferent de vreme, spune Dinu.

„Producția care până acum, pe timp de secetă, era în medie de 3-4-5 tone la hectar anii trecuți, vorbesc de ultimii 2 ani, acum poate va fi de 2 tone. Pentru că ei în toamnă nu au dat cu îngrășăminte complexe la semănat. În primăvară trebuie să administreze îngrășămintele în vegetație, și erbicidele, fungicidele, insecticidele n-o să mai aibă de unde să le ia. Iar producția nu știu dacă va mai depăși 2 tone. Și de asta vă spun că va fi în pericol siguranța alimentară mai mult ca sigur, pentru că ei nu vor face producții, nu vor mai avea bani să plătească. Aceste executări vin împreună cu niște penalități care vor fi peste puterea lor. Și automat și banca o să le ia terenurile, să le scoată la vânzare”, avertizează Cristian Dinu.

Și ceilalți creditori se vor îndrepta către fermieri să-și recupereze datoriile. Deja o fac, iar de teama executărilor se întâmplă chiar lucruri penale, mai spune Dinu. Fermierii încep să-și înstrăineze utilajele sau alte active și chiar firmele. Procesele în instanță durează și acestea, iar să recuperezi o datorie se poate întâmpla și peste trei ani sau mai mult, or în timpul acesta inclusiv tu poți să cazi, la rândul tău.

Cea mai mare datorie pe care firma lui Cristian Dinu o are de recuperat de la un singur fermier este de 1,7 milioane. Deși suma pare mare, când vorbești de agricultură costurile nu sunt nici ele de neglijat.

„Dacă are 1.500 de hectare și cumpără vreo trei-patru TIR-uri de îngrășăminte complexe și încă vreo două-trei de azot sunt vreo 800.000 de lei. 800.000 de lei numai îngrășămintele, în afară de tratamente, de celelalte. Și vă spun că am încercat să-l țin. A avut o datorie de 600.000. Și am zis că următorul an o să-i mai dau o dată să poată să-și plătească datoria, pentru că după 3 ani se prescriu aceste datorii. Și atunci am încercat 2 ani de zile să-l susțin, iar în anul celălalt eu sunt pe executare silită cu acest domn, deocamdată, pentru că a încercat să vândă marfa, are plângeri penale”, a dat reprezentantul firmei un exemplu.

Fermierii nu cumpără „cu banii jos” nici dacă dispun de sumele necesare, a explicat Dinu, pentru că sistemul este astfel construit încât să le convină să plătească după recoltare, fie în bani, fie în produse. Când însă produsele lipsesc...

În anii în care fie nu au ce vinde, fie prețurile îi ruinează, iar 2025 este un astfel de an, spectrul falimentului este din ce în ce mai aproape.

Au fost și situații în care distribuitorului i-a revenit paguba. Dinu spune că a trecut prin așa ceva. A construit un siloz cu o capacitate de 10.000 tone, a luat cerealele de la fermieri, însă traderii au scăzut prețul brusc și a ajuns să aibă pagubă de 200 euro/tonă.

„Am luat să ne dotăm, că așa e normal, să crești, să investești”

Un fermier mare, care lucrează peste 1.000 hectare de teren agricol, confirmă perioada grea prin care trec agricultorii. Dă în schimb un exemplu la polul opus, de distribuitor care a încercat să profite de pe urma disperării producătorilor afectați de secetă.

„Suntem între firmele serioase, care încearcă să ajute fermierul, și firme neserioase, dacă e să mă duc la extrema cealaltă”, spune Teiu Păunescu. El spune cum un distribuitor „a căutat să prindă la cotitură fermierii care întârzie plata o zi, două, trei, sau i-a provocat”.

A trecut personal printr-o asemenea situație, iar astăzi se judecă cu firma de la care s-a aprovizionat cu inputurile și care, spune Păunescu, printr-o practică incorectă, l-a făcut să amâne cu câteva zile o plată în bani, convingându-l că îi ia probă de cereale, pentru o plată în natură. Când, după trei-patru zile, a văzut că firma nu-și mai trimite reprezentanții pentru a ridica cerealele, a făcut plata. Pentru zilele de întârziere a fost în schimb sancționat de către distribuitor, anulându-i-se discount-ul (care ajungea la câteva sute de mii de lei) stabilit prin contract, motiv pentru care conflictul a ales să-l tranșeze în instanță. Firma i-a blocat însă conturile.

Fiecare astfel de incident se adaugă peste situația deja problematică, spune Păunescu. Fermierii, recunoaște acesta, încurajați de anii agricoli buni de dinainte de secetă, s-au aventurat să investească în utilaje, iar ratele îi ajung acum din urmă.

„Am fost încurajați pentru că acum trei-patru ani am avut ani buni. Am luat să ne dotăm, că așa e normal, să crești, să investești. Acum, când să plătim, a venit seceta pe capul nostru, peste ratele de la bancă au mai venit dobânzile foarte mari la credite, plus prețul foarte prost la cereale. Grâul are prețul de acum 8-10 ani, e la fel, numai că inputurilor li s-a dublat aproape. În agricultură, la ora actuală, suntem toți cu apa la gură. Am văzut și urmăresc pe internet, fermieri mari care își vând terenurile, vând tot să-și salveze casele, ca să nu rămână și fără casă. Pentru că atunci când am semnat contractele, am semnat contracte cu ipotecă pe laterală, pe terenuri, pe utilaje, pe casa în care locuim”, a mai spus fermierul.