Situatia critica a godacului autohton

Unul din patronatele care se ocupa cu cresterea porcilor a poposit cu cateva ramatoare in fata Palatului Victoria. Acesta a fost momentul de apogeu al protestului Patronatului crescatorilor de porci

Unul din patronatele care se ocupa cu cresterea porcilor a poposit cu cateva ramatoare in fata Palatului Victoria. Acesta a fost momentul de apogeu al protestului Patronatului crescatorilor de porci din Romania, pentru ca inainte de asta presiunile pentru majorarea subventiilor si a taxelor vamale au fost exercitate asupra Ministerului Agriculturii, care a rezistat eroic. Intr-o alta etapa, sa-i zicem, premergatoare, patronatul din domeniu a actionat la varful ierarhiei statului, printr-o scrisoare deschisa adresata excelentelei sale Ion Iliescu, respectiv excelentei sale Adrian Nastase. De reflexul statului tatic nu scapa, iata, nici privatii. Epistola cu pricina, finalizata patetic cu indemnul "rugam actionati pentru stoparea dezastrului in zootehnie", explica in amanunt situatia critica a godacului autohton, ca-ti vine sa crezi ca este o specie pe cale de disparitie. Strategia a avut succes. De la 1 iulie, taxa vamala la importul de carne de porc va creste de la 20 la suta, cat este in prezent, la 45 la suta, iar subventia de la 4000 la 7000 de lei pe kilogram porc in viu. Nu a iesit chiar asa cum au vrut privatii crescatori de porci pentru ca solicitarea initiala vorbea despre o taxa vamala de 60 la suta pentru importurile din UE si CEFTA. Daca se mai straduiesc putin, si patronatele din industria zaharului vor obtine taxe mai mari pentru importurile de profil. Societatea Nationala Tutunul Romanesc, a carei istorie economico-financiara geme sub greutatea datoriilor la bugetul statului, acuza acelasi stat ca se aliniaza la nivelul accizelor din Uniunea Europeana, masura fara de care, pasamite, traditionalele Carpati si Snagov s-ar vinde in draci. Exemplele sus-mentionate au cel putin un numitor comun. Nu este prima oara si nici ultima cand mersul Romaniei catre comunitatea europeana este facut responsabil pentru ineficienta unor domenii economice sau pur si simplu a unor societati comerciale. Asemenea manifestari se vor inmulti cu siguranta pe masura ce data probabila de aderare, anul 2007, se apropie. Agenti economici, privati si de stat de-a valma, se vor adresa guvernantilor pentru a-i salva de urgia concurentei cu orice pret. Pentru ei litera alineatului 1 din articolul 26 al Acordului European Romania/CE potrivit caruia "De la data intrarii in vigoare in comertul intre Romania si Comunitatea Europeana nu vor fi introduse noi taxe vamale la import sau export, sau taxe cu efect echivalent, iar cele care se aplica nu vor fi majorate" este doar o vorba in vant si nu un angajament de respectarea caruia depinde efectiv integrarea tarii in structurile UE. De altfel, in baza faptului ca Uniunea Europeana este in primul rand o uniune vamala, si de aceea ii mai spune si piata comuna, reducerea graduala a taxelor vamale, si in general eliminarea barierelor din calea comertului, va continua. In loc sa faca tot ce le sta in putinta pentru a se pregati sa fie parte integranta din performanta economie europeana, intreprinderile sacaite de concurenta, in frunte cu conducatorii acestora, intind mana la banul public sau o baga adanc in buzunarul consumatorului. Grav este insa ca autoritatile statului se dovedesc induiosate de vaietele unor asemenea speriati de economia de piata si cedeaza. Cu riscul confirmarii cu subiect si predicat a concluziilor Comisiei Europene potrivit carora Romania nu are inca o economie de piata functionala. Procedand astfel, nu numai ca nu ajuta societatile respective, ci, mai mult, le creeaza conditii optime sa se culce pe-o ureche in asteptarea anului 2007, prin inchiderea granitelor pentru concurenta. Tavalugul concurentei va lua cu adevarat pe nepregatite societatile ineficiente. Fara a face insa distinctia dintre traducerea grabita si adoptarea rapida a acquis-ului comunitar si aplicarea acestuia in practica, Romania risca, la orizontul optimist al aderarii la UE, sa se trezeasca nu cu statutul mult ravnit de economie de piata functionala, ci cu cel de economie de salvgardare.