Sindromul Tanakan

Ca la alba-neagra, Finantele au facut pierdute aproape 8.000 de miliarde de lei. Erau banii stransi "in excedent" de Asigurari, ani la rand, pentru sanatatea romanilor. Tocmai de aici s-au gasit sa

Ca la alba-neagra, Finantele au facut pierdute aproape 8.000 de miliarde de lei. Erau banii stransi "in excedent" de Asigurari, ani la rand, pentru sanatatea romanilor. Tocmai de aici s-au gasit sa ciupeasca bani ca sa astupe gaurile negre ale economiei? Aici, unde sacrificiile nu sunt abstracte, ca in alte domenii, ci au nume: Ion, Vasile, Maria. Toti cei care au murit fiindca banii pentru salvarea lor au plecat in alta parte. Cei care au riscat sa bage mana in cutia milei s-au bazat ei pe ceva: in aceasta zona au pe cine da vina. Imaginea medicilor in ochii publicului s-a degradat continuu din 1998, anul ultimei greve in spitale. Intr-un top al "spagilor", medicii vin imediat dupa functionarii primariilor, ca masura a coruptiei. Si-ar fi imaginat, vreodata, salvatorii de vieti omenesti ca vor ajunge la fel de impopulari ca tipii de la impozite pe case si terenuri? In nici un alt domeniu nu poti acuza intreg personalul, de la portar la director, ca ia spaga. Si, culmea, sa te mai si creada oamenii, ca doar ei dau plicurile cu "atentii". Furturile sunt generalizate: medicii de familie au fost prinsi alcatuind "liste" fictive si incasand onorarii pentru 500.000 de pacienti morti de mult sau plecati in armata. Nici aici nu se pot apara medicii. Doar ei cer, de cateva luni, sa fie platiti dupa liste, nu dupa serviciile efectiv prestate. Urmeaza scandalul retetelor date pe ochi frumosi si licitatiile trucate in spitale. Daca mai adaugam ca in domeniu nu exista un sindicat puternic, iar liderul Sanitas a primit un loc pe listele PSD, devine clar ca medicii nu mai au nici credibilitatea, dar nici forta sa protesteze. Fraier sa fie dl. Tanasescu sa nu ia de la ei, in loc sa-si puna in cap alte categorii sociale. Asa ca miscarea cu "alba", pe care o arata privitorului, strigand "uite vinovatii", poate sa tina in caz de greva. Mai greu e cu "neagra", cu bila pe care autoritatile vor sa o ascunda in maneca. Pe cat de ferme s-au dovedit guvernele la insfacarea banilor, pe atat de ezitante au fost masurile luate ca sa asigure un acces echitabil la tratament. Criza din farmacii, care se profileaza din aceasta cauza, o sa cam strice jocurile de "imagine". Aici lucrurile sunt clare. Cand oamenii nu primesc medicamentele la care "au dreptul", injura Guvernul. Iar datoriile au ajuns atat de mari incat reteaua farmaceutica e practic blocata. Frustrarea autoritatilor este de inteles. In 1996, se plateau pentru medicamente 264 milioane de dolari. In 2002, s-au platit circa 560 de milioane. In nici un alt domeniu finantarile n-au crescut cu 115 la suta. Ce-ar fi fost daca valoarea subventiilor la intretinere s-ar fi dublat, in aceasta iarna? Sporul de popularitate era garantat. In Sanatate, nu se vede nici un efect. Indicatorii de performanta(morbiditate, speranta de viata) bat pasul pe loc, iar nemultumirea publicului creste. Explicatia e simpla: numarul de pastile vandute a crescut cu doar 1 procent. Banii s-au dus pe pastilele scumpe, de ultima ora, care n-au ajuns insa pentru toata lumea. De fapt, prea putini au putut beneficia de produsele de varf, pentru majoritatea romanilor cota de 500-700.000 de lei ce le revenea de plata fiind imposibil de suportat. In schimb, la gratuitati s-a facut jaf. Cu tot scandalul din 2002, si in acest an Tanakanul se regaseste, bine mersi, pe liste. Sistemul care l-a adus la putere e neschimbat din 1998, an in care s-a ajuns pana la falsificarea unei hotarari de guvern pentru a "indesa" mai multe produse pe listele aducatoare de bani publici. Pacientii, care s-au bucurat la inceput ca oferta e tot mai diversa, au constatat ca obtin tot mai putin de la "stat". Si in spitale lucrurile au evoluat in acelasi mod. Daca in '96 se foloseau 90 de milioane de flacoane cu medicamente, in 2002 se ajungea doar la 60 de milioane. Ponderea produselor scumpe crestea insa de la 23 de milioane la 131 milioane de dolari. Din pacate, medicamentele nu mai ajung pentru toti bolnavii. Sistemul a esuat pentru ca se baza prea mult pe idealismul medicilor. Acestia trebuiau sa prescrie intai medicamentele ieftine si doar in cazurile disperate sa recurga la produsele scumpe. Metode de control n-au fost introduse. In schimb, s-a permis firmelor o "publicitate agresiva", mergand, potrivit conducerii Casei de Asigurari, pana la recompensarea medicilor in functie de retetele eliberate. Pentru ca nici medicii, nici furnizorii nu accepta sa schimbe politica de prescriere, guvernului nu-i ramane decat sa introduca modelul francez. Acolo sunt compensate doar medicamentele generice (descoperite de minimum 5 ani, care au iesit de sub protectia patentului). Cine vrea produse de ultima ora baga mana in buzunarul lui, nu al sistemului public. S-ar rezolva astfel problema datoriilor si n-ar mai aparea crize. Pacientii ar primi medicamente mai putin celebre, dar "s-ar ajunge pentru toata lumea". Bine, bine, dar astfel ne intoarcem, in timp, la terapii care in Vest se foloseau acum zece-douazeci de ani. Ce bine ar fi! In Germania anului 1978, speranta de viata era cu doi ani mai mare ca in Romania de azi...