Sfântul Dimitrie, sărbătoare pe 26 și 27 octombrie. Povestea celor doi sfinți cu același nume și tradițiile păstrate de români

Sfârșitul lunii octombrie aduce, pentru mulți români, una dintre sărbătorile importante ale toamnei. Pe 26 octombrie este cinstit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, iar pe 27 octombrie credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului.

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir (st.) și Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului Foto: Colaj - Arhiepiscopia Romanului și Bacăului/ Ziarul Lumina

Două zile apropiate în calendar, două povești diferite și aceeași nevoie a oamenilor de a găsi, în credință, speranță și putere. Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit pe 26 octombrie, și Sfântul Dimitrie cel Nou, sărbătorit pe 27 octombrie, sunt două personalități distincte ale tradiției ortodoxe. Zilele lor de sărbătoare se succed, însă fiecare păstrează propria poveste: una despre mărturisirea credinței până la martiriu, cealaltă despre o viață de smerenie și rugăciune. Împreună, ele fac din ultimele zile ale lunii octombrie un timp de reculegere și de apropiere pentru mulți credincioși.

Cine a fost Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea, în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din Imperiul Roman. Potrivit tradiției bisericești, a fost martirizat la începutul secolului al IV-lea, iar Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an pe 26 octombrie.

Deși ocupa o funcție importantă, Dimitrie nu și-a ascuns credința. Tocmai această mărturisire i-ar fi atras întemnițarea, în timpul împăratului Maximian. Tradiția spune că, înaintea martiriului său, l-a binecuvântat pe tânărul creștin Nestor, care urma să-l înfrunte pe Lie, un gladiator cunoscut pentru forța sa.

„Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte și îi va spune: «Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi». Prin rugăciunele Sfântului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împaratul Maximian poruncește ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli”, arată Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, în articolul „Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”.

Vindecări și ajutor pentru cei aflați în suferință

Potrivit tradiției bisericești, minunile atribuite Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir au început să fie povestite încă după moartea sa. Una dintre relatările păstrate în Viețile Sfinților îl amintește pe Lup, slujitorul credincios al mucenicului, care ar fi luat haina și inelul stăpânului său, înmuiate în sângele acestuia. Tradiția spune că, prin atingerea acestor obiecte, numeroși bolnavi ar fi primit vindecare, iar cei chinuiți de duhuri rele ar fi fost izbăviți. Vestea s-ar fi răspândit în Tesalonic, unde oamenii veneau să ceară ajutor.

O altă poveste cunoscută este cea a lui Leontie, un demnitar din părțile Iliricului, care ar fi suferit de o boală grea. Ajuns la bisericuța ridicată deasupra mormântului Sfântului Dimitrie, acesta s-ar fi rugat și s-ar fi vindecat. În semn de recunoștință, a hotărât să ridice o biserică mai mare. În timpul lucrărilor, potrivit aceleiași tradiții, au fost descoperite moaștele sfântului, din care izvora mir frumos mirositor. Oamenii adunați acolo ar fi folosit mirul pentru ungere, iar numeroase vindecări au fost puse pe seama lui.

Sfântul Dimitrie, ocrotitorul Tesalonicului

În tradiția ortodoxă, Sfântului Dimitrie îi sunt atribuite și minuni prin care ar fi venit în ajutorul întregii cetăți a Tesalonicului. O relatare vorbește despre o foamete cumplită, când oamenii mureau din lipsă de hrană. Sfântul s-ar fi arătat corăbierilor care transportau grâu și le-ar fi cerut să-și îndrepte corăbiile către Tesalonic. Astfel, cetatea ar fi fost salvată de la înfometare.

Alte relatări îl prezintă ca pe un apărător al orașului în vreme de război. Într-una dintre ele, în timp ce Tesalonicul era amenințat de invadatori, un credincios ar fi avut o vedenie în care sfântul cerea îndurare pentru locuitorii cetății. După această întâmplare, atacatorii s-ar fi retras. Tradiția îl amintește, de asemenea, pe Sfântul Dimitrie ca sprijinitor al celor luați în robie și al oamenilor aflați în primejdie.

Aceste relatări explică de ce Sfântul Dimitrie este cinstit nu doar ca mucenic, ci și ca ocrotitor al Tesalonicului. În memoria religioasă a orașului, el a rămas un simbol al speranței în vremuri grele și al credinței că oamenii nu sunt singuri în fața suferinței.

Unde se află moaștele Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir se află la Tesalonic, în Grecia, în biserica închinată lui, unde este cinstit drept ocrotitor al orașului. Lăcașul a fost ridicat pe locul asociat tradițional cu martiriul său și a devenit, de-a lungul secolelor, un important loc de pelerinaj.

Potrivit documentării publicate de AGERPRES, moaștele sfântului au fost duse, la un moment dat, în Apus și au ajuns în Italia, la abația San Lorenzo in Campo. În urma demersurilor pentru întoarcerea lor, capul sfântului a revenit la Tesalonic în 1978, iar în 1980 au fost readuse și celelalte moaște. Astăzi, acestea sunt păstrate într-o raclă de argint, în interiorul unui baldachin de marmură din biserica Sfântului Dimitrie.

Pentru credincioșii care ajung la Tesalonic, biserica nu este doar un monument istoric, ci și un loc de rugăciune și reculegere. Pelerinii vin să se închine la moaște și să ceară ajutor pentru ei și pentru cei dragi, continuând o tradiție de cinstire care s-a păstrat de-a lungul generațiilor.

Sărbătoare cu cruce roșie în calendarul ortodox

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir este sărbătorit pe 26 octombrie, fiind una dintre zilele importante din calendarul ortodox. În calendar, sărbătoarea este dedicată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Ziua este un prilej de rugăciune, de participare la Sfânta Liturghie și de pomenire a celor dragi. Cei care poartă numele Dumitru, Dumitra, Dimitrie, Dumitrița sau alte forme apropiate își sărbătoresc onomastica.

În această perioadă, atenția se îndreaptă adesea și spre pelerinajele organizate în București, unde credincioșii se pot închina la moaștele mai multor sfinți. Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir nu trebuie confundat cu Sfântul Dimitrie cel Nou, prăznuit a doua zi, pe 27 octombrie.

Care sunt tradițiile pe 26 octombrie

În tradiția populară românească, Sfântul Dimitrie este cunoscut și sub numele de Sâmedru. Ziua marchează, în credințele vechi, apropierea iernii și încheierea unui ciclu al muncilor agricole și pastorale.

Obiceiurile diferă de la o regiune la alta, însă multe sunt legate de foc, de protecția gospodăriei și de speranța unui an bun. În unele comunități, se aprindeau focuri de Sâmedru, în jurul cărora se adunau oamenii. Focul era asociat cu purificarea, protecția și trecerea către sezonul rece.

În lumea satului, această perioadă avea și o semnificație practică: se încheiau înțelegeri, se făceau socoteli și se pregăteau gospodăriile pentru iarnă. Dincolo de explicațiile simbolice, sărbătoarea era un moment în care comunitatea se strângea laolaltă și își păstra legăturile.

Sâmedru era un reper important în viața satului tradițional. Sărbătoarea de pe 26 octombrie marca încheierea anului pastoral: ciobanii își încheiau socotelile cu proprietarii turmelor, se împărțeau oile și se stabileau înțelegeri pentru sezonul următor.

În unele comunități, perioada era asociată și cu pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Totodată, oamenii urmăreau semnele vremii, încercând să afle cum va fi iarna, iar anumite practici legate de foc aveau, potrivit credințelor populare, rolul de a aduce sănătate și belșug.

Astăzi, tradițiile nu mai sunt respectate peste tot în aceeași formă, dar ziua continuă să aibă o semnificație aparte pentru cei care țin la obiceiurile familiei și ale locului în care au crescut. Pentru mulți, sărbătoarea înseamnă, înainte de toate, o rugăciune, un telefon dat celor dragi sau o masă împărțită cu familia.

Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorului Bucureștiului, sărbătorit pe 27 octombrie

La o zi după sărbătoarea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, calendarul ortodox îl cinstește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cunoscut și sub numele de Dimitrie Basarabov. Pentru București, ziua de 27 octombrie are o însemnătate specială: sfântul este considerat ocrotitorul spiritual al Capitalei, iar moaștele sale se află la Catedrala Patriarhală.

În fiecare an, sărbătoarea aduce la București pelerini din țară și din străinătate. Unii vin să se roage pentru sănătate și liniște, alții pentru cei din familie sau pentru a găsi puterea de a trece peste o perioadă dificilă. Pentru mulți, drumul spre racla sfântului este un gest de credință și de speranță, făcut în liniște, fără să fie nevoie de multe cuvinte.

Cine a fost Sfântul Dimitrie Basarabov sau Cel Nou

Sfântul Dimitrie cel Nou, cunoscut și ca Dimitrie Basarabov, s-a născut în satul Basarbovo din Bulgaria, în apropiere de orașul Ruse. În unele surse bisericești românești, localitatea apare și sub formele „Basarabov” sau „Basarabi”. Spre deosebire de Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, care este cinstit ca martir, Dimitrie Basarabov este cunoscut ca un cuvios care a ales o viață de rugăciune, post și retragere din lume.

Potrivit tradiției, a trăit o perioadă ca sihastru în apropierea râului Lom. Viața sa a fost legată de simplitate și de dorința de a se apropia de Dumnezeu, departe de agitația lumii.

Povestea sa păstrează și un episod care vorbește despre sensibilitatea față de orice formă de viață. Se spune că, după ce a călcat din greșeală peste un cuib de păsări, Dimitrie a fost atât de tulburat, încât a hotărât să-și țină desculț piciorul vinovat timp de trei ani, indiferent de anotimp. Episodul este transmis în tradiția hagiografică și ilustrează felul în care sfântul înțelegea pocăința.

După moartea sa, moaștele ar fi fost descoperite în albia râului Lom și așezate în biserica din satul Basarabov. Mai târziu, acestea au ajuns la București, unde au devenit un punct de referință pentru evlavia credincioșilor.

„Cunoscând dinainte ziua morții sale, s-a întins între două lespezi de piatră și și-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. Au trecut ani mulți și lumea uitase de existența acestui pustnic, până într-o zi când – la trei veacuri după moartea Sfântului – o inundație a făcut ca apele râului să urce până la peșteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră și a purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat. După alți 100 de ani, Sfântul îi apăru în vis unei fetițe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinților ei s-o ducă la malul râului, pentru a-și afla tămăduirea. De cum s-a aflat această vestire, o mare mulțime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoțit familia fetiței până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă și credeau că este o comoară. S-au pus pe săpat și, de îndată, au descoperit trupul sfântului, întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetița s-a vindecat pe loc”, potrivit basilica.ro.

Trupul sfântului a fost dus în satul Basarabi, unde s-au petrecut și alte minuni, poporul venind din toate părțile să cinstească moaștele Sfântului.

Cum a devenit ocrotitorul Bucureștiului

Domnitorul Țării Românești a decis să trimită preoți și slujitori să se convingă și să aducă moaștele sfântului la București. Slujitorii au procedat întocmai, dar când au ajuns aproape de Ruse, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu niciun chip, mai scrie basilica.ro .

„Văzând această minune, cei trimiși s-au sfătuit și au hotărât să înjuge la car doi junci tineri neînvățați, ca să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Și așa s-a întors Sfântul la Basarabi în mijlocul satului și a rămas acolo. Trimișii domnitorului s-au întors la București și au povestit cele petrecute, după care domnitorul a trimis alți oameni și puse să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat”, mai arată sursa citată.

În anul 1774, în timpul războiului ruso-turc, moaștele sale au fost aduse spre București de generalul rus Petru Salnikov. Potrivit relatărilor istorice preluate de instituțiile bisericești și de Primăria Capitalei, inițial, generalul ar fi intenționat să ducă moaștele în Rusia, spre a le pune la adăpost de o eventuală profanare de către turci. Atunci când cortegiul a ajuns la București, „un creștin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, i-a cerut acestuia să lase românilor moaștele Sfântului, spre mângâiere, după toate durerile pricinuite de război. Generalul Saltikov a fost de acord. Trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost așezat în biserica cea mare a Mitropoliei de la București”, mai arată basilica.ro.

Pentru cei care îi cer ajutorul, Sfântul Dimitrie cel Nou este asociat cu răbdarea, smerenia și puterea rugăciunii. Viața lui, petrecută departe de putere și bogăție, continuă să fie evocată ca un exemplu de simplitate și credință.

De atunci, ziua de 27 octombrie a rămas un reper pentru Capitală. Pelerinajul organizat în preajma sărbătorii reunește oameni de toate vârstele, iar pentru mulți bucureșteni, urcarea Dealului Patriarhiei face parte dintr-o tradiție de familie.

Moaștele Sfântului Dimitrie se află la Catedrala Patriarhală din București

Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou se află la Catedrala Patriarhală din București, unde credincioșii vin să se închine pe tot parcursul anului, dar mai ales în zilele din jurul datei de 27 octombrie.

Așezate într-o raclă, ele sunt centrul unuia dintre cele mai cunoscute pelerinaje ortodoxe din România. Pentru cei care ajung la catedrală, momentul închinării poate însemna o rugăciune pentru un om drag, o mulțumire sau pur și simplu câteva clipe de liniște într-o perioadă agitată.

Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou este însoțită de slujbe religioase și de procesiuni, iar programul este anunțat anual de Patriarhia Română și de Arhiepiscopia Bucureștilor. În 2026, programul liturgic al hramului se desfășoară în perioada 18–28 octombrie, potrivit anunțului oficial al Patriarhiei Române. Iată ce cuprinde acest program, în zilele rămase din intervalul destinat celebrării hramului:

Luni, 26 octombrie 2026:

• 09:30 – 12:00 – Sfânta Liturghie, săvârșită la Altarul de Vară.

• 12:00 – 13:00 – Proclamarea Sărbătorii Soborului Sfinților Martiri Militari.

• 17:00 – 21:00 – Slujba Privegherii în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, la Altarul de Vară.

Marți, 27 octombrie 2026:

• 09:30 – 12:30 – Sfânta Liturghie arhierească, săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, precum și un sobor de preoți și diaconi, la Altarul de Vară.

• 17:00 – 21:30 – Slujba Privegherii, în cinstea Sfântului Ierah Iachint, Mitropolitul Țării Românești și a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, la Altarul de Vară.

Miercuri, 28 octombrie 2026:

• 09:30 – 12:30 – Sfânta Liturghie, săvârșită în Catedrala Patriarhală.

• 16:00 – 18:30 – Slujba Vecerniei și Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în Catedrala Patriarhală.

Sfintele Moaște vor fi reașezate în Catedrala Patriarhală după închinarea ultimului pelerin.