Se-ntoarce la tigani aurul confiscat de comunisti

Legea de restituire a fost publicata luni, dar urmeaza emiterea normelor de aplicare, scotocirea prin arhive dupa documentele de confiscare si procesele propriu-zise de revendicare

Sperantele tiganilor de a-si recupera salbele si cocoseii de aur confiscati de comunisti ar trebui sa renasca: luni s-a publicat in Monitorul Oficial legea de aprobare a ordonantei de urgenta privind regimul metalelor pretioase, in care doua paragrafe aduc alinare celor care tanjesc dupa aurul confiscat. Da, se da aurul inapoi, insa procedura nu este una simpla, caci iata ce spune legea: persoanele ale caror obiecte din metale pretioase au fost preluate abuziv, cu incalcarea reglementarilor in vigoare, pot solicita restituirea acestora la instantele de judecata, in termen de un an de la intrarea in vigoare a legii. Cu alte cuvinte, daca la data confiscarii exista un decret-lege, fie el si comunist, care sa interzica detinerea de cocosei de aur, recuperarea acestora s-ar putea sa nu fie tocmai usoara. Surse autorizate din BNR ne-au declarat ca numai instantele de judecata de acum pot hotari in ce masura decretele emise de comunisti pot fi considerate reglementari valide sau nu. Comoara satrei, ingropata la radacina unei cruci Mihai Badea, fostul bulibasa al satrei Sintesti, tine minte ca azi. "Ne-au tinut noua zile, nemancati, nebauti, numai in batai, pe toti cei sapte bulibasi din satele astea. Sa spunem unde tinem ascuns aurul. Ne parasera niste caldarari de prin Sibiu, ca lor le luasera aurul, iar noua inca nu. Stii cand n-am mai rezistat? Cand ne-a bagat, sa iertati, p... la usa si au inceput sa ne-o stranga. Atunci i-am dus la crucea aia mare, turceasca, din Luica, de le-am aratat unde-l ingropasem". Era vara anului 1960 si se implineau fix 16 ani de cand se intorsese, pe jos, din deportarea din Transnistria. Tiganii caldarari erau cei mai buni si mai consecventi cumparatori de cocosei de la evrei si machidoni. In satra, numai bulibasa si alti doi oameni de incredere stiau unde sta ingropat aurul satrei. O data pe an, bulibasa aduna aurul tiganilor si il ducea la ascunzatoare: fiecare avea, in cazanul ingropat sub cruce, saculetul sau cu cocosei, pe care ii era scris numele. Asa i-au si "predat", in 1960, cand militia i-a strans "la raion" pe bulibasii din zona, pentru a aplica "legea". Nu s-au multumit cu cele 72 de kilograme de aur dezgropat, cat cantarea tezaurul satrei. Au cules pana si inelele, verighetele, cerceii si chiar salbele de la gatul tigancuselor. S-au facut procese-verbale, pe care bulibasa de astazi al Sintestiului, Ion, fiul lui Mihai Badea, le-a si gasit la arhivele din Giurgiu. Dar nu i-au folosit la nimic procesele-verbale de altadata: aurul zace si acum in depozitele BNR. Cu acte, fara acte Ordonantele de urgenta si legile privind retrocedarea aurului si regimul metalelor pretioase nu le-au fost de prea mare folos. "In primul rand, nu tot aurul a fost confiscat cu acte - spune Vasile Ionescu, presedintele Centrului rromilor pentru politici publice. Dar e greu de obtinut chiar si aurul luat cu acte. Acum doi ani, ordonanta lui Isarescu nu avea norme metodologice. Nu stim ce ne asteapta de la noua lege. Ce sa mai spunem, ca rromii stiu foarte exact care si cat a avut, caci ei tin minte acum si cine i-a anchetat, si pe cei care i-au turnat atunci ca au aur si il ascund." Vasile Ionescu crede ca singura sansa a tiganilor este un proces adevarat cu statul roman, caci la aceasta ora, dupa atatia ani de promisiuni si de joaca de-a restituirea aurului, nu sunt intocmite nici macar listele legale cu tiganii pradati atunci de aur. Pe de alta parte, un oficial al BNR ne-a spus ca exista evidente riguroase privind cantitatile de aur confiscat, iar tiganii sunt cei care forteaza sistemul si incearca sa capete inapoi mai mult. Abia acum incepe bataia de cap Ordonanta de urgenta privind regimul metalelor pretioase a fost emisa de guvernul Isarescu in noiembrie 2000, insa o luna mai tarziu, noul guvern Nastase ii suspenda aplicabilitatea pana la trecerea sa prin Parlament. Parlamentului i-a luat un an si jumatate ca s-o judece si a amendat-o in asa fel incat sa mai taie din bucuria tiganilor. Astfel, daca ordonanta de urgenta spunea ca despagubirile pentru aurul confiscat si care nu se mai regaseste fizic in depozitele BNR sunt platite de catre bugetul de stat prin Ministerul de Finante, legea proaspat publicata a scos aceasta prevedere si a pasat-o in seama normelor metodologice ce urmeaza de acum sa fie emise. Abia dupa aceea incepe distractia: scotocirea prin arhive dupa procesele-verbale de confiscare si invazia in tribunale pentru obtinerea sentintelor de restituire. Adica o intreaga bataie de cap ca sa-ti iei inapoi de la stat ceea ce tot statul ti-a luat intr-o noapte.