„Se crede Kubrick. Nu e” - Ce spune Irina Margareta Nistor despre „The Odyssey”, pariul de 250 de milioane $ al lui Christopher Nolan

La doar câteva zile de la lansare, The Odyssey domină box office-ul și stârnește dezbateri atât în rândul criticilor, cât și al spectatorilor. Christopher Nolan vorbește despre cel mai dificil film pe care l-a realizat vreodată, în timp ce criticul de firm Irina Margareta Nistor spune că succesul la public nu înseamnă automat și o capodoperă cinematografică.

Filmul pe care studiourile nu l-ar fi finanțat fără „Oppenheimer” Sursă foto: Shutterstock

După succesul uriaș al filmului Oppenheimer, recompensat cu șapte premii Oscar, Christopher Nolan a ales un proiect pe care puțini regizori ar fi fost dispuși să și-l asume: ecranizarea epopeii Odiseea a lui Homer. Scrisă în urmă cu aproape 2.700 de ani, opera a fost transformată într-o producție de aproximativ 250 de milioane de dolari, filmată aproape în întregime în decoruri naturale și cu camere IMAX.

Într-un interviu acordat publicației The Guardian, regizorul spune că, indiferent de experiența acumulată, momentul lansării unui film rămâne cel mai greu de gestionat.

„Sunt în acel moment de teamă absolută. Nu devine niciodată mai ușor, pentru că eu fac filme pentru public, iar publicul este cel care spune dacă îi place sau nu. El termină filmul. Eu nu am în spatele cărui lucru să mă ascund. Nu pot spune pur și simplu că oamenii nu au înțeles. Nu acestea sunt filmele pe care le fac. Dacă publicul nu m-ar speria de fiecare dată când lansez un film, probabil că nu mi-aș face bine meseria. Înseamnă că încerc să mă provoc și să-mi asum riscuri”, mărturisește acesta.

Filmul pe care studiourile nu l-ar fi finanțat fără „Oppenheimer”

Succesul obținut cu Oppenheimer i-a oferit lui Christopher Nolan libertatea de a realiza un proiect pe care îl avea în minte de mulți ani și pe care puține studiouri ar fi fost dispuse să îl finanțeze.

„Mi-am spus că acum am ocazia să fac un film pe care altfel nu l-aș fi putut realiza”, spune regizorul.

Și producătoarea filmului, Emma Thomas, crede că The Odyssey nu ar fi primit niciodată un asemenea buget fără succesul precedentului lungmetraj: „Nu cred că exista vreun studio căruia să-i fi putut spune: «Vrem să adaptăm un poem vechi de 2.700 de ani» și să obținem automat finanțarea pentru un film de asemenea amploare. Asta nu s-ar fi întâmplat fără Oppenheimer.”

Ideea adaptării nu este însă una nouă. Nolan spune că se gândește la acest proiect încă de la începutul anilor 2000, când a lucrat pentru scurt timp la un scenariu inspirat din Iliada. De atunci, a încercat să găsească o formulă prin care marile epopei ale lui Homer să poată fi aduse pe marele ecran într-un mod relevant și pentru publicul de astăzi.

Regizorul spune că nu doar povestea l-a convins să revină la Odiseea, ci și felul în care este construită.

„Ani la rând am vorbit despre structurile neliniare din filmele mele ca și cum ar fi fost ceva radical. Apoi te întorci la unul dintre cele mai vechi texte fundamentale ale literaturii și descoperi că are o structură absolut revoluționară: povești în interiorul altor povești, flashback-uri în alte flashback-uri. Asta m-a entuziasmat imediat”, susține Nolan.

Șase țări, munți, deșerturi și camere IMAX de peste 130 de kilograme

Dacă povestea a fost ambițioasă, filmările au fost și mai dificile. Echipa a lucrat timp de șase luni în șase țări diferite, traversând deșerturi, munți, mări și zone arctice. În unele locuri, accesul era posibil doar cu elicopterul sau după zeci de minute de mers pe jos, în timp ce camerele IMAX folosite cântăreau aproximativ 136 de kilograme.

Emma Thomas spune că fiecare etapă părea imposibilă până în momentul în care era depășită.

„De fiecare dată când rezolvam o provocare, spuneam: Doamne, am reușit! Apoi ne aminteam că săptămâna următoare urma o alta și mai dificilă. Provocările veneau una după alta fără oprire”, povestește producătoarea.

Nolan respinge însă ideea că dificultatea ar fi fost un scop în sine. „Nu asta urmăresc. Se vorbește atât de mult despre cât de greu a fost încât pare o experiență de supraviețuire. În realitate, totul pornește de la poveste. Pentru Odiseea aveam nevoie de imagini pe care publicul nu le-a mai văzut. Natura și lumea reală oferă o scară și o autenticitate pe care studioul nu le poate reproduce. Dar da, au existat momente în care am simțit că m-am întins mai mult decât puteam duce”, recunoaște regizorul.

Irina Margareta Nistor: „Sunt ferm convinsă că el se crede Kubrick. Nu e.”

Deși apreciază amploarea proiectului și faptul că filmul îi poate ajuta pe spectatori să urmărească mai ușor numeroasele personaje din epopeea lui Homer, criticul de film Irina Margareta Nistor consideră că The Odyssey nu este capodopera pe care mulți o anticipează deja.

„Nu știu dacă neapărat este o adaptare curajoasă. Cred că este una speculativă și a făcut foarte multă reclamă cu ea, dar, pe de altă parte, nu pot să nu-i mulțumesc pentru că pune puțină ordine în personajele lui Homer și mai știm care cu care, chiar dacă actorii sunt foarte mari, care le interpretează, dar nu neapărat din imaginația noastră sau așa cum i-am văzut noi sau cum i-a văzut, de exemplu, de-a lungul timpului, Koncealovski, acum 30 de ani. Nu știu dacă va rămâne un reper în istoria cinematografică, dar, în mod sigur, deja a câștigat enorm într-un prim weekend în care lumea, în principiu, se concentra pe fotbal”, a declarat Irina Margareta Nistor pentru „Adevărul”.

Criticul apreciază și alegerea formatului IMAX, însă consideră că filmul ar fi avut de câștigat dacă unele secvențe ar fi fost eliminate.

„A avut mare curaj să-l lanseze chiar acum. Pe de altă parte, faptul că a fost filmat în IMAX cred că contează enorm, dar are și câteva scene care ar fi putut lipsi. Prea lungă cea cu porcii, cea cu câinii inutilă și cea cu ciclopul direct ridicolă”, spune aceasta.

„Pe de altă parte, în ceea ce mă privește, sunt ferm convinsă că el se crede Kubrick. Nu e. Pentru că, să nu uităm, Kubrick a făcut Spartacus, nu? Același gen. Tot Kubrick a făcut Odiseea spațială. Bun, tot Odisee, dar ceva cu SF, cum face el după aceea Interstellar. Da, Interstellar este genial. Și de fiecare dată ai impresia că ceva, ceva vrea neapărat să nu rămână uitat în istorie”, afirmă Irina Margareta Nistor.

„Lui Homer i-ar fi plăcut? Mă tem că nu”

Deși crede că filmul are toate ingredientele pentru un parcurs important în sezonul premiilor, Irina Margareta Nistor ridică și o întrebare legată de fidelitatea față de spiritul operei originale.

„Sigur, lumea și-l va aminti, nu neapărat pentru Odiseea, dar întrebarea e: lui Homer i-ar fi plăcut? Mă tem că nu. Dar publicului foarte tânăr, da. Așa că e o rețetă sigură, va ajunge la Oscaruri, doar probabil că-i va lua fața Iñárritu cu Digger”, spune criticul.

Interesant este că și Christopher Nolan vorbește despre The Odyssey mai degrabă ca despre o reinterpretare decât ca despre o ilustrare fidelă a poemului antic. Una dintre preocupările sale a fost să ofere personajelor feminine o complexitate pe care textul lui Homer doar o sugerează.

„În poem, ele sunt niște simboluri. Problema este că dincolo de aceste idealuri nu aflăm foarte multe despre ele. Ce îmi place la interpretările actrițelor din film este că reușesc să lase să se întrevadă omul din spatele simbolului. Când o vezi pe Lupita Nyong'o în rolul Elenei, începi să înțelegi ce înseamnă, ca ființă umană, să fii cauza unui război uriaș. Iar Anne Hathaway construiește o Penelopă extrem de puternică”, explică regizorul.

După filmări desfășurate pe parcursul a șase luni, în șase țări, și după cel mai mare succes comercial din cariera sa, Nolan spune că își dorește, înainte de orice, o pauză. Totuși, recunoaște că îi este greu să stea departe de platourile de filmare.

„Îmi doresc foarte mult să existe o perioadă în care să nu am nimic de făcut. Parcă a trecut o eternitate de când am avut un astfel de moment. Adevărul este că mă plictisesc foarte repede și acesta este unul dintre motivele pentru care mă întorc mereu la muncă. Acum vreau doar să trec de lansarea filmului și apoi să iau o scurtă pauză”, mărturisește regizorul.