Sămânţa neîncrederii în România

Regele Mihai a povestit, la o întâlnire recentă cu ziariştii de la Adevărul, cum s-a şcolit într-o clasă în care copiii ţăranilor erau amestecaţi cu cei ai elitelor. Nu era nicio

Regele Mihai a povestit, la o întâlnire recentă cu ziariştii de la Adevărul, cum s-a şcolit într-o clasă în care copiii ţăranilor erau amestecaţi cu cei ai elitelor. Nu era nicio diferenţă între el, Mare Voievod de Alba Iulia, şi ceilalţi şcolari. Aşa a ajuns să înţeleagă şi să respecte toate categoriile sociale, de la vlădică la opincă. Acum, bogaţii şi săracii sunt fiecare cu şcoala lor. În marile oraşe, tot mai multe unităţi de învăţământ şi-au consolidat brandul de "şcoală pentru barosani". E o ruşine să mai înveţe ăla micu' în şcoala de cartier, în clasă cu copilul vânzătoarei de la alimentară sau cu cel al instalatorului din bloc. Dacă eşti la "Jean Monnet", la "Sava" sau la "Spiru" e un semn că eşti "cool". De aici mai e un pas până să te faci mare şmecher, să conduci jeepul şi să-l scuipi pe amărâtul care îndrăzneşte să treacă regulamentar pe trecerea de pietoni. Dacă te trimit mama şi tata la o şcoală privată sau în străinătate e şi mai "cool".În ultimii ani, odraslele politicienilor au fost pedepsite să dea piept cu greutăţile vieţii prin internatele sau căminele şcolilor occidentale. Ultimul copilaş de neam mare, trimis să facă şcoală de 60.000 de euro pe an în Elveţia, e Andrei Videanu. Primarul Capitalei şi al doilea om în Partidul Democrat crede că aceasta e cea mai bună strategie de management a carierei pentru fiul său. De la anul vrea să sporească şi mai mult investiţia în educaţia copiilor şi să o trimită în Elveţia şi pe copila sa cea mică, întrucât învăţământul românesc e, de 16 ani, într-o "continuă căutare". Au studiat în străinătate şi copiii lui Emil Constantinescu, Zoe Petre, Dan Nica, Mugur Isărescu, Petre Roman, iar lista ar putea continua. şi Elena Băsescu a stat cu coatele pe băncile şcolii din SUA, ca să scape de mediocritatea sistemului de învăţământ românesc, aşa cum îl califica tăticul ei acum câteva zile. Poate nu ar trebui condamnaţi aceşti oameni politici, care se gândesc la binele copilului lor. De ce să îl ţină în România, unde se predau păpădia şi alte lecţii fără relevanţă pe piaţa muncii? De ce să aibă parte de metode de predare neatractive, când pot învăţa prin studii de caz şi prin proiecte de grup şi individuale? De ce să tocească de dimineaţa până seara, când afară se pune accent pe aptitudinile de leadership, de comunicare, de team building? E păcat să-şi priveze copiii de activităţile sportive, care în România au fost scoase din şcoală. Totuşi, acestor politicieni li se poate reproşa că, din posturile-cheie, pe care le-au avut sau le au, nu au făcut nimic pentru sistemul de educaţie. N-au fost preocupaţi de ridicarea nici măcar a unei şcoli după modelul testat în Vest pentru copiii lor. Dacă preşedintele României şi primarul Capitalei, cei care au adunat cele mai multe voturi în această ţară, nu mai au încredere în şcoală, ce pretenţii să mai existe la cetăţenii de rând?! Transferul odraslelor politice în şcoli străine sădeşte aceeaşi neîncredere în învăţământ pe care a sădit-o Traian Băsescu în sistemul sanitar atunci când a ales să se opereze la Viena. De fapt, politicienii României, prin ceea ce fac şi mai ales prin ceea ce nu fac, sădesc sămânţa neîncrederii în România. şi nu e de mirare că 88 la sută din tinerii acestei ţări vor să-şi ia lumea-n cap.