"Salutări de la Agigea"

Ioan MateiJurnalist

din ţară cu "nemaipomenitele succese" avute în turneele din străinătate. Spectacolele lor de la Tecuci ori Câmpia Turzii începeau invariabil cu rememorarea ultimelor turnee de răsunet din Germania şi Israel, iar publicul din sală trebuia să ofteze admirativ şi să aplaude frenetic. Cu timpul, când românii au început să circule şi să guste la faţa locului din mirajul Occidentului, s-a văzut cum marile succese ale marilor interpreţi români nu sunt altceva decât nişte şuşe de doi lei, spuse ori cântate în restaurante de la periferie ori în alte locuri de întâlnire ale diasporei româneşti. şi că "publicul acela minunat" este compus dintr-o mână de nostalgici nevinovaţi şi, mai nou, din manelişti de ultima modă care, în lipsă de altceva, gustă cu nesaţ fie poantele cu frizeri şi chelneri ciubucari, fie "cântări" despre cum poţi să reuşeşti în viaţă "dacă ai bani şi ai valoare". Astfel de "manifestări artistice" de răsunet sfârşesc de cele mai multe ori cu câte o petrecere la "doamna Mariana din Germania" ori la "domnul Nicu din Canada" unde, cu trei sarmale şi patru mici în faţă, se rememorează trecutul şi se leagă prietenii. Sigur, se poate spune că fiecare face ce vrea cu talentul şi cu banii lui, că nimeni nu te poate împinge să fii părtaş la astfel de fapte de cultură. Corect, de acord, mă retrag, scuze pentru deranj.Nu la fel stau însă lucrurile când o instituţie plătită din bani publici răspândeşte în eter mediocritatea şi gustul îndoielnic. Să mă explic. Trăiesc de câţiva ani în străinătate şi, prin natura profesiei mele, mă văd obligat să fiu mereu în contact cu ceea ce se întâmplă în ţară. şi cine îţi poate mijloci mai bine contactul cu ţara dacă nu Măria Sa, televizorul! Cu o antenă de satelit performantă, oricine poate avea acces la programele posturilor româneşti de televiziune, excepţie făcând emisiunile care, din diverse raţiuni, sunt codate. Există însă două canale care emit, non-stop, programe pentru românii din străinătate: ProTv Internaţional şi TVR Internaţional. Despre primul canal nu voi spune prea multe, este privat şi nu intenţionez să mă amestec în politica editorială a postului. Constat doar, ca simplu telespectator, că gusturile mai-marilor din stafful ProTv conţin mult Garcea, "Vacanţa Mare", "La bloc", manele cât cuprinde, telenovele, "Teo" şi Oana Zăvoranu cu mâinile în şold. Dramatic este ce se întâmplă la TVR Internaţional, o instituţie care se susţine din banii contribuabilului român. Este greu de imaginat o politică editorială mai cenuşie şi mai neprofesionistă decât aceea de la TVRI. De aproape cinci ani, de când urmăresc acest post, am văzut de zeci de ori "Liceenii", "BD la munte şi la mare", "Pintea Viteazul" şi "Iancu Jianu", toate producţiile lui Alexandru Bocăneţ (lăudabile şi îndrăzneţe la vremea lor), sute de ore cu Stela şi Arşinel, Nae şi Vasile, Puiu Călinescu şi Jean Constantin. În plus, este de-a dreptul jenant să le vezi şi să le auzi săptâmânal pe doamnele Marina Almăşan şi Sorana Nuştiucum, cum se autoinvită ele în străinătate la familiile cu care "au filmat" în anii trecuţi, cum îşi deapănă în direct amintiri recente şi cum transmit "pupici" la tot mapamondul. Mai nou, tot din lipsă de inspiraţie şi de profesionalism, grila TVRI este năpădită de reluări care conţin portretele seniorilor TVR din ultimii cincizeci de ani, dar şi cele ale noilor personalităţi-vedete, gen Dana Războiu, Monica Ghiurco şi Daniela Gămulescu. Pentru cei care întocmesc sumarul TVRI, România pare să fi rămas încremenită la nivelul anilor '70-'80, dovadă că opţiunile lor nu bat mai departe de Mihai Constantinescu, Mirabela Dauer şi Gabriel Dorobanţu. Emisiunile noi, cele despre România recentă şi problemele sale, sunt iarăşi terne, improvizate de multe ori şi, deci, neinteresante.