Să furaţi bine!

Scandalul a fost întotdeauna cel mai bun paravan pentru afaceri Vor să tac, să fie linişte, să poată fura ei fără să-i deranjeze nimeni!". Vă sună cunoscută această frază? Cum

Scandalul a fost întotdeauna cel mai bun paravan pentru afaceri

Vor să tac, să fie linişte, să poată fura ei fără să-i deranjeze nimeni!". Vă sună cunoscută această frază? Cum să nu, doar este sloganul preferat al preşedintelui Băsescu din ultima vreme. De fapt, nu este doar o simplă lozincă electorală, bună la beştelit instituţia-cheie a democraţiei, parlamentul, ci este principiul pe care se bazează succesul politic al lui Traian Băsescu. De fiecare dată când a provocat scandal, omul politic Băsescu a ieşit câştigător. Dar cu ce preţ? Pentru că scandalul nu poate fi pur şi simplu justificat prin mesajul "vor linişte, să poată fura ei fără să-i deranjeze nimeni". Dimpotrivă, de furat se fură cel mai bine când e balamuc, nu calm instituţional. Putem lua drept exemplu ideal vremurile cu ceaţă din anii de după Revoluţie. Au fost vremuri de glorie ale profitului maximal scos pe seama gălăgiei, haosului, debandadei din viaţa publică.

Timpul s-a scurs, practicile n-au dispărut, eventual s-au cizelat. Una dintre ele este marcă înregistrată pe numele unor firme care au crescut într-un an cât altele în 100, din contracte date pe prietenii politice. Este vorba de aşa-numita "metodă adiţională" prin care contractele câştigate pe sume mici, la licitaţii, sunt ulterior umflate prin contracte adiţionale. Motive, se găsesc mereu: s-a scumpit gazu', mortaru', mâna de lucru, încălzirea globală, bitumu', pietrişu' etc. Miniştrii, primarii, consilierii, funcţionarii se execută rapid şi, în baza celebrului "memoriu tehnic", mai pun din condei niscaiva miliarde în plus din buzunarul papagalilor de contribuabili. Asta este şmecheria prin care firmele româneşti îşi permit să câştige licitaţii oferind sume mai mici decât competitorii străini, neobişnuiţi cu astfel de practici. Ai noştri însă, ca brazii! Spun că fac strada pe bani puţini, câştigă contractul, după care, prin "adiţionale", ajung la sume cu mult peste cele oferite iniţial de concurenţă.

Cazul relatat în paginile 2-3 de astăzi descrie tentativa Primăriei Capitalei de a scoate sume fabuloase din buzunarele bucureştenilor pentru a suplimenta contractele "băieţilor deştepţi" care asfaltează, construiesc sau ridică pasaje. Sume cât trei pasaje Basarab, tip "Videanu". Sau bani cu care se puteau cumpăra 3.000 de autobuze. Probabil că e plină ţara de astfel de exemple. Sigur, nimic ilegal. Ca la carte. Cu avize, studii, memorii etc. Totul, brici, ca să nu poată amuşina ceva Curtea de Conturi. Toate astea se întâmplă în vremuri de mare încordare publică. Doar mineriadele, prin gălăgie, au ascuns mai bine furtişaguri, precum devalizarea bancorecşilor economiei naţionale, din anii '90. Însă, în general, scandalul a fost cel mai bun paravan pentru afaceri pe banii statului. Nicidecum liniştea. Să furaţi bine!