Romania - un partener privilegiat al Italiei

- articol semnat de ministrul italian de Externe, Franco Frattini

Presedintia italiana a Uniunii Europene coincide cu un moment international deosebit de sensibil: conflictul cu regimul lui Saddam Hussein a constituit un motiv de confruntare dificila intre tari membre ale Uniunii si a daunat relatiilor transatlantice. Procesul de pace in Orientul Mijlociu cunoaste tocmai in semestrul nostru de presedintie o faza cruciala, prin initierea primei etape a foii de parcurs. Ne aflam in ajunul semnarii tratatelor de aderare si al definitivarii Constitutiei, care va trebui nu doar sa stabileasca arhitectura Europei noastre de maine, dar - tocmai in functie de aceasta - sa indice posibilul rol pe care il va juca. Trebuie sa definim principiile si obiectivele viitoarei Uniuni, care va fi una de "state si de popoare", sa intarim drepturile cetatenilor acesteia, sa distingem competentele Uniunii de acelea ale statelor membre, sa asiguram mecanisme decizionale rapide si eficace. Numai in acest fel Europa va putea continua sa constituie un element de bunastare si siguranta pentru locuitorii sai si nu numai pentru ei si, in acelasi timp, sa desfaca nodul care in prezent sufoca ambitia europeana de a fi un important actor al politicii internationale. Sansele noii Europe de a fi un subiect politic vor depinde in final de cum va fi definit noul tratat constitutional. Presedintia italiana va convoca, in prima parte a lunii octombrie, Conferinta Interguvernamentala si pana in decembrie ar trebui sa putem intruni cel mai amplu consens politic asupra textului tratatului, in perspectiva semnarii acestuia la Roma, in rastimpul dintre intrarea in Uniune a noilor membri (1 mai 2004) si alegerile pentru noul Parlament european (jumatatea lui iunie 2004). Trebuie, de asemenea, sa continuam drumul catre realizarea unei "Europe Mari". Un capitol important al presedintiei noastre va fi atat definirea unei foi de parcurs pentru Romania si Bulgaria, care sa permita acestora aderarea la inceputul lui 2007, cat si a strategiei de preaderare concordanta in cadrul Consiliului European de la Copenhaga in ceea ce priveste Turcia. "Reunificarea" Europei constituie pentru noi, intr-adevar, un punct de forta: asa a fost si pentru "largirile" din trecut si este cu atat mai mult in momentul prezent. Uniunea Europeana isi va gasi o noua seva si noi stimuli prin adeziunea acelor tari care vor contribui la imbogatirea acesteia, la a o face mai unita si mai influenta. Italia, in mod special, acorda o mare importanta raportului privilegiat de colaborare cu Romania, atat de apropiata de noi prin limba, cultura si afinitate de gandire. Aceasta similitudine este confirmata de marele numar al societatilor italiene prezente in Romania, in special in regiunea Timisoarei, care constituie un model de dezvoltare, la care privesc cu interes si alte tari. Dar, dincolo de relatiile economice bilaterale, Romania are o valoare deosebita pentru Italia, deoarece obiectivele sale strategice pe tabla de sah a Europei sud-orientale sunt conforme cu cele ale Italiei. Romania este chemata sa desfasoare un rol important in stabilitatea acestei regiuni, care prezinta pentru Italia un interes prioritar. Cred ca impreuna vom putea continua sa desfasuram o actiune determinanta pentru obiectivul de importanta fundamentala - si anume acela de a face din Balcani o zona de prosperitate si pace. Actiunea Italiei va fi asadar axata pe ideea de a da un puternic impuls concluziilor intalnirii de varf de la Salonic, pentru a determina o mai directa implicare a Uniunii de a incheia negocierile cu Romania si Bulgaria pana in luna octombrie 2004, adica pana la instalarea noii Comisii Europene. Responsabilitatea Europei in ceea ce priveste rolul sau pe scena internationala va creste in viitor. Cresterea influentei sale va depinde, neindoielnic, de intarirea solidaritatii. Noi suntem angajati in promovarea acesteia, pornind de la un raport transatlantic partenerial solid fondat pe apartenenta la o traditie, care reprezinta si un viitor, nu doar de valori universale impartasite, ci si de actiuni concrete comune. Este necesar sa readucem raporturile dintre Europa si SUA la climatul lor natural, consolidand un parteneriat care pentru UE ramane o "relatie strategica fundamentala". Vom face deci toate eforturile pentru a ancora partenerul atlantic de o viziune europeana ambitioasa: cooperarea intre SUA si UE este esentiala pentru a face fata noilor provocari, incepand cu lupta impotriva terorismului si a proliferarii armelor de distrugere in masa. Cu toate acestea, este clar pentru toata lumea ca, pentru a oferi o contributie semnificativa, Europa poate si trebuie sa foloseasca o singura voce in efortul de combatere a terorismului international si a proliferarii armelor de distrugere in masa. Si, de asemenea, sa dezvolte in continuare initiativele de a se dota cu o dimensiune credibila de securitate si aparare. Lumea in care traim - dupa 11 septembrie - are nevoie de o noua strategie globala de securitate si Europa trebuie sa contribuie si prin medierea implicarii tuturor membrilor comunitatii internationale, in special prin relansarea raporturilor politice, economice si culturale cu tarile lumii arabe. Dar securitatea pe plan extern trebuie sa fie insotita de cea pe plan intern a Uniunii. Cu totii stim ca o atare propunere trebuie sa reuneasca orientarile indicate de Consiliile Europene de la Tampere, Sevilla si de la Salonic, pentru atingerea obiectivelor prioritare in lupta impotriva terorismului, a criminalitatii transnationale, a imigratiei clandestine (si a traficului legat de aceasta). Si aceasta, fara a abandona politica dialogului si cooperarii cu tarile de origine ale principalelor fluxuri migratorii, pentru a promova in acelasi timp integrarea cetatenilor tarilor terte care sunt rezidenti legali pe teritoriul Uniunii, concomitent cu o alternativa de dezvoltare in tarile respective. Pentru a incheia, trebuie sa ne prezentam lumii, in tot mai mare masura, drept un model de pace, democratie si stabilitate pe scena internationala. Vom putea si vom sti sa o facem, daca alaturi de Europa cauzelor bune vom aseza Europa responsabilitatilor si actiunilor, promovand in mod activ difuzarea valorilor universale inca negate sau incalcate in multe regiuni ale lumii. Doar in acel moment vom reprezenta un mare spatiu comun de libertate, securitate, justitie si prosperitate.