România trebuie să-şi motiveze tinerii să rămână în ţară

"Ce frumoasă şi bogată e patria noastră, România!", asta învaţă şcolarii în clasele primare. Totul e frumos şi copiii încep să viseze, unii dintre ei chiar se luptă şi învaţă ca

"Ce frumoasă şi bogată e patria noastră, România!", asta învaţă şcolarii în clasele primare. Totul e frumos şi copiii încep să viseze, unii dintre ei chiar se luptă şi învaţă ca să-şi croiască un viitor. Dacă aceştia au noroc şi părinţii pot să-i susţină financiar, vor reuşi să facă o facultate. Până aici, toate bune şi frumoase, însă toţi se gândesc la ce va urma după anii de facultate. În ţară, majoritatea tinerilor vor avea parte de cel puţin două dezamăgiri. Pe de o parte, ei vor trebui să stea cu părinţii până la 25-30 de ani, pentru că o garsonieră costă, în medie, salariul pe 10-20 de ani, asta dacă reuşeşti să primeşti un credit de la vreo bancă. Pe de alte parte, poate îşi doresc o maşină. Nimic mai simplu!? Nu costă decât 5.500-10.000 euro, asta dacă îţi cumperi o maşină autohtonă, bineînţeles, tot cu credit. Chiar nu e cazul să viseze la ceva maşini sport! Într-o zi, "săracul student", plimbându-se spre facultate, îşi vede colegul de liceu, care a renunţat la a face o facultate şi a plecat în străinătate să muncească. Acesta are o maşină sport, cu o herghelie de cai sub capotă, după care toată lumea îşi aruncă privirea. Îi vine ideea că ar putea şi el să renunţe la diploma de facultate, care deocamdată reprezintă doar o foaie pe care o ţinem în ramă, sperând că o să aibă valoare cândva, că şi el poate să lucreze în altă ţară. Îşi ia lumea în cap şi pleacă, gândindu-se, de cele mai multe ori, că va reveni în 5-10 ani cu bani mulţi. Odată ajuns acolo, avem două stereotipuri: unii "merg la sigur", având o slujbă asigurată dinainte, şi vor reuşi să trăiască de la mediu în sus, ca un om civilizat; alţii, care se aventurează pe cont propriu, pot avea dificultăţi, însă, dacă îi ajută mintea, vor reuşi să se integreze şi să-şi afle un loc de muncă, la început mai prost plătit, însă tot vor trăi decent. Toate aceste lucruri sunt prezente în gândurile oricărui tânăr român, însă doar cei mai îndrăzneţi vor trece la fapte, ceilalţi mulţumindu-se cu viaţa simplă, alături de părinţi. În final, părerea mea este că România ar trebui să încerce să-şi motiveze tinerii pentru a rămâne în ţară, altfel riscă să-i piardă şi pe cei care, din diferite motive, au mai rămas.