Romania a produs primul contingent de veterani ai drogurilor

Ce se ascunde in spatele rapoartelor si cifrelor pe care politia si comitetele de lupta impotriva narcoticelor le aduna in bilanturi numai bune de citit la conferintele de presa? Vietile unor tineri,

Ce se ascunde in spatele rapoartelor si cifrelor pe care politia si comitetele de lupta impotriva narcoticelor le aduna in bilanturi numai bune de citit la conferintele de presa? Vietile unor tineri, deprinsi cu drogurile de pe bancile liceelor. Sau dramele parintilor exasperati de ineficienta sistemului de prevenire sau recuperare. Sau neputinta unei societati prinse descoperite in fata furiei cu care traficantii speculeaza avantajele unei piete virgine, cum e cea a Romaniei. Un tur de orizont prin locurile in care se consuma, printre cei care vand droguri sau peste viata unor aproape copii, prabusiti inainte de-a se dezmetici si-a afla ce anume se intampla, arata ca drogurile sunt altceva decat cele cateva kilograme hasis pe care politia, dupa ce le captureaza, ni le arata seara la televizor. "Uitati cum se face, domnule. Se scoate filtrul tigarii si se pune in loc bucatica asta de carton, ca sa nu se piarda "marfa". Scoateti tutunul, il amestecati cu iarba, si gata. Dar sa nu fumati ca pe o tigara. Tineti fumul mai mult in piept. Atentie: doza pe care v-am dat-o e pentru trei persoane". Pustoaica, dupa ce m-a introdus la concertul de la World Trade Plaza si dupa ce mi-a dat instructiunile de folosire a marijuanei, chicoteste un "ne vedem dupa ce fumati" si dispare in harmalaie: o data pe luna, aici are loc un concert de muzica house. Lume subtire, pustime cu bani. 150 de mii numai intrarea, ca sa nu mai pui preturile "adevarate" de la bar. Duminica, 9 decembrie, jumatate de ora dupa miezul noptii. Concertul incepe de pe la zece, dar tinerii apar, de obicei, dupa ce s-au "incalzit" prin alte locuri. Se bea putin alcool. Energizante, la care se adauga "marfa" cu care vine fiecare de acasa, dupa punga si relatiile fiecaruia: de obicei marijuana sau ecstasy. Patru-cinci sute de trupuri se agita in fata scenei de la care DJ-ul - adus, in aceasta seara, de la Londra - coordoneaza delirul general. Au venit in grupuri, dar acolo fiecare se insingureaza, profitand parca de singurul loc unde nu se teme ca e ridicol. Decibelii se napustesc cu atata furie, incat ai impresia ca hainele ti se lipesc de trup. Abia dupa vreo jumatate de ora, cand te mai deprinzi, senzatia care se instaleaza e ca ficatul ti se deplaseaza usurel spre partea stanga. Dar cui ii pasa? Undeva, in dreapta scenei, un ins cu parul rosul, ridicat cu gel, se bataie de zor intr-o miscare asemanatoare cu taiatul unui copac. Parca-i ghicesti si toporul, daca miscarea n-ar fi prea sacadata, ca la vechile "dansuri tematice". Alaturi, silueta subtire a unei fetiscane, ale carei miscari sunt filtrate de fractiunile de secunda prin care lumina tasneste in diverse culori prin reflectoare; un dans ciudat, in transa, cu ochii intredeschisi si intorsi peste cap: palmele indeparteaza, cu gratie, aerul din jurul trupului, meticulos, ca si cum n-ar trebui sa mai ramana nimic, dupa care bratele se incordeaza convulsiv spre spate, iar trupul o ia brusc inainte: ca o incercare neizbutita de-a-si lua zborul, dupa care dansul o ia de la capat, iar si iar, dupa o schema neschimbata. Pe un piedestal, in mijloc, printre sutele de brate falfaind in aer, o alta miscare de "placa stricata": un tanar cu pulover fosforescent si ochelari de soare se sileste la nesfarsit sa treaca pe sub o bariera imaginara, in vreme ce obrajii sai umflati pompeaza aer intr-un tignal rosu, atarnat cu sfoara de gat. Dar nu se aude nimic, caci ritmul dur al difuzoarelor nu lasa loc decat imaginii: cutia de energizant "Burn", pe care am golit-o, "danseaza" si ea marunt si-o ia spre capatul mesei. Ca sa nu cada, o pun in scrumiera. Un ceas mai tarziu, apar pe podele primele chistoace fara filtru, iar aerul incins fierbe mirosul dulceag, inconfundabil, al canepei indiene. Dar ritmul dansatorilor nu slabeste: "taietorul de lemne" nici macar n-a schimbat "toporul" dintr-o mana in alta, gimnastul pe sub obstacole exerseaza netulburat, smucindu-si umerii in aceeasi directie, iar fetiscana cea uscata incearca, cu aceeasi tenacitate, sa decoleze. Sutele de trupuri se agita obsesiv, ca in hipnoza, cu consecventa aurolacilor asezati in cur langa zid in Gara de Nord, si numai dibacia DJ-ului, care topaie si el la pupitru, mai alunga monotonia: la rastimpuri, ritmul cade piezis, dupa care se intoarce cumva in sens invers, urcand brusc, ca sa smulga urletele multimii excitate. La ora trei din noapte, jumatate din dansatori sunt deja "aranjati". Nu toti rezista insa la fel de bine, cei mai slabi dau o raita pe la garderoba, unde sunt cateva banci pe care sa-si traga sufletul. Un pusti navaleste din zgomot, cu fata stravezie si ochii disperati, se asaza pe banca si-si desface precipitat cureaua de la pantaloni, tanguindu-se sfasietor la toata lumea: "Mi-am pierdut-o, mi-am pierdut-o!". Dar nimeni nu rade, amicii sai sunt chiar preocupati de problema tanarului, chiar asteapta deznodamantul verificarii si rasufla usurati cand pustiului ii vine inima la loc, cotrobaindu-se prin chiloti: "Am gasit-o, e aici, e aici, la locul ei". Numai fetiscana care ma insoteste in aceasta "subterana" de lux zambeste: "Asta nu mai e "iarba". E ecstasy". "De unde?" "De peste tot. Eu, de exemplu, imi fac rost din Regie, de la amici sau direct de la dealeri, cand reusesc sa cumpar mai ieftin". Heroina: generatia intai Florentin V. are 18 ani. Doar disperarea parintilor l-a adus la spitalul "Alexandru Obregia", la toxicomani. Au luat-o bietii oameni din vreme, poate mai exista scapare pentru pusti, ia heroina de "numai" doi ani. Vreo sase luni a fumat, iar de vreun an jumatate - injectii in vena. Nu-l mai satisfaceau tigarile. Cum sa nu se lase de scoala?! "Nu rezisti atatea ore fara doza si, cand te ia durerea de oase, fugi sa-ti rezolvi problema". Si Marian S. e "crud": 17 ani, si doi ani jumate de droguri, din care unul, heroina injectata. Ei ocupa paturile din fundul salonului. In fata, "veteranii": Armand, de 21 de ani ("Sa nu-mi dati la ziar nici macar initiala numelui, ca tata e persoana publica"), cu 5 ani de "activitate", opt dezintoxicari, din care doua intr-o clinica privata din Budapesta; Dragos D., de 24 de ani si 5 de seringa, Marius N. de 23 de ani si, ceva mai prudent, "doar" un an si jumatate de heroina: a venit aici, alarmat ca a trebuit sa-si vanda pravalia din Militari ca sa-si plateasca dealerii la care datoriile crescusera peste masura, iar astia erau niste tipi care nu stiau de gluma. Cinci, din cei 24 de internati in data de 13 decembrie, la "drogati", in cunoscutul "Spitalul noua". Rezemat intr-un cot, cu ochii tulburi si vorbind printre dinti, Armand face bilantul: "Pai, noi suntem cam prima generatie de heroina. Am luat-o acum vreo patru-cinci ani, cand a intrat si la noi serios, si cam asta era vremea sa ajungem la toxicomani". El a inceput la 16 ani, cu marijuana, a trecut apoi pe heroina de fumat, dar costa multi bani: cumpara prea multe tigari ca sa se satisfaca, asa ca a trecut la injectii: efect mult mai eficace, doze mai putine. Pana cand n-au mai fost suficiente nici injectiile. In ultima vreme, avea nevoie de 6 "bilute" (de doze, adica) pe zi. Iar o doza costa peste 200 de mii de lei! Povestile baietilor se insira - prin fumul gros de tutun, singurul drog ingaduit in salon - care mai de care mai spectaculoasa. Dragos ajunsese la patru "bilute" zilnic, dar abia dupa ce lua medicamente si metadona, altfel nu i-ar fi ajuns. Nici Marius nu se descurca fara cinci bilute. "Pe cat de nasol te simti cand nu ai, pe atat de bine te rezolvi dupa injectie: iti ia durerile cu mana!" Heroina de un milion de lei pe zi inseamna numai intr-o luna 1.000 de dolari! Numai pe drog. De unde atatia bani? "Am vandut tot de prin casa, i-am adus pe ai mei la disperare, i-am terorizat" - spune Armand. "Eu am tot luat bani din pravalie, ori de cate ori am avut nevoie, apoi s-a dus totul naibii" - povesteste Marius metoda lui. Dragos spune ca ai lui n-au o situatie prea stralucita, dar s-a scos altfel: "Eu aveam curaj sa merg direct la dealeri si sa fac rost si pentru amicii mei care aveau bani. Asa ca din banii lor imi cumparam si mie". Cel mai spectaculos caz in materie de facut rost de bani pentru heroina ramane insa Andrei P., care a "tocat" tot ce mostenise de la parintii sai. Droguri de o suta de mii de dolari De unde sa incepi sa insiri viata cuiva care, in numai doi ani, a "bagat" in heroina o avere pe care multi oameni nu reusesc sa o agoniseasca intr-o viata de munca? "Inventarul" si-l face chiar Andrei P., un tanar de 21 de ani, prea obosit poate astazi ca sa-si dea el insusi seama de proportiile dezastrului. A ramas orfan in 1988, cand ambii parinti au murit intr-un accident rutier. "Erau jmecheri si pe timpul lui Ceausescu: tineau, ca la cooperatie, o cauciucarie mica, utilajele erau inchiriate de la stat si functionau in casa strabunicii, cea care a preluat afacerea la moartea lor. Dupa Revolutie, strabunica a reusit sa cumpere utilajele. Se pricepea la afaceri. Facea tot felul de chestii, garnituri de cauciuc pentru orice fel de masinarii. In noiembrie 1999, cand a murit si ea, producea cam de 500 de milioane pe luna. Dupa ce-a murit, am mostenit totul. Si s-a dus naibii totul. Eu deja ma drogam, ca iau heroina de 6 ani, abia imi ajungeau banii de drog". Pierderi grele, pe masura lipsei sale de minte si a solicitudinii cu care raspundea tuturor amicilor sai care se drogau si care nu aveau bani de heroina: "Casa, de langa Dealul Mitropoliei, cu 5 camere, pe care am mostenit-o de la strabunica. Un BMW sport, fabricat in '97, fabricuta de cauciuc pe care o tineam in Ferentari si vreo 300 de milioane cat mai avea in banca strabunica-mea, cand a murit". In numai doi ani! N-a fost greu deloc: camatarii l-au mirosit ca nu se dezmeticeste niciodata, l-au incoltit si l-au lasat lefter. "Ramasesem fara bani si am zis sa vand mai intai casa, sa-mi iau un apartament si banii sa-i bag in datorii. M-am impacat cu 60 de mii de dolari, am luat numai 17 mii, urmand sa primesc restul. N-am mai vazut nici un ban, dar ce sa fac, am semnat atunci de primirea tuturor banilor. BMW-ul l-am schimbat, tot pentru o datorie, pe o Dacie Nova noua. Da' tot asa, am luat masina fara sa o trec pe numele meu, iar la urmatoarea datorie mi-au luat-o si pe aia. Nici nu mai aveam unde sta, m-am mai imprumutat, nu avea cine sa se ocupe de cauciucarie, asa ca am dat-o si pe aia la niste tigani, dupa ce a murit strabunica, si asa nu ma pricepeam eu ce sa fac cu ea. Am luat doar 2.000 de dolari. Cred ca mai am sa primesc vreo opt mii de dolari, de la casa". Acum, vrea sa o ia de la zero. "Am un unchi, care are o superfabrica, si care-i plin de superbani. Ies de-aici, imi iau metadoanele, ma pun pe picioare, ma duc la el si ma apuc de munca". "Zbor deasupra unui cuib de pusti" O claie de par oxigenat si ciufulit, peste o fata buhaita, si o voce stinsa, dar care articuleaza nervos reprosurile, printre gratiile centrului de toxicomani: mama il calmeaza si-l asigura ca da, va vorbi cu doctorul sa-i dea metadona. Metadona e un medicament care inlocuieste heroina, orice drogat si-l doreste, dar, ce sa-i faci, "dracii astia de doctori" nu vor sa-l prescrie, ei insista ca drogatii sa incerce sa se lase fara sa foloseasca inlocuitori. Sa fii parinte si numai la gardul de sarma al centrului de toxicomani - dincolo de care isi face rondul, agitat, un dulau - sa nu ajungi. "Ba, i s-a facut mila lui taica-sau si s-a dus el si i-a cumparat o biluta sa nu-l mai vada cum sufera". "Pai ce tata-i ala?" - intreaba Dragos, cu dintii inclestati de spasmele sevrajului. 24 de narcomani internati, tot pe atatia la pavilionul de fete - unii ies, altii le iau locul, si aglomeratia brusca din sectie, atunci cand legile de pe piata drogurilor imping "in recesiune" acest comert. "Vezi, ma, daca nu ne mai trimite Bin Laden?" - glumeste Armand. Nici unul trecut de 25 de ani, toti au inceput inca de pe bancile liceului - macar in zona asta sa se mai invarta niste bani prin invatamant. Ca sa nu-i mai punem la socoteala pe cei care se trateaza ambulatoriu - vin, isi iau doza de metadona si pleaca - sau pe cei care nu vin niciodata si pe care heroina ii macina incet - cu totii niste tineri, care-si incepe, fiecare, ziua cu inventarul casei in care locuieste, ce mai poate vinde, ce mai poate fura ca sa-si mai impinga o zi fara dureri - aproape niste copii, care s-au prabusit inainte de a deosebi stanga de dreapta.