Roma are un muzeu al crimei şi al torturii

Recunoscută mai ales pentru religiozitate, cultura şi ştiinţa sa, Italia are şi o istorie politică la fel de bogată. Instrumentele şi tehnicile de tortură au fost, de-a lungul timpului, parte

Recunoscută mai ales pentru religiozitate, cultura şi ştiinţa sa, Italia are şi o istorie politică la fel de bogată. Instrumentele şi tehnicile de tortură au fost, de-a lungul timpului, parte integrantă a istoriei politice, lucru ilustrat cu forţă de Muzeul Criminologiei şi Torturii de la Roma.
De la "taurul de foc" la centura de castitate, trecând prin ghilotina papilor, muzeul criminologiei de la Roma adăposteşte un adevărat tezaur de obiecte care au aparţinut istoriei torturii, criminalităţii şi lumii închisorilor. Redeschis publicului în 1994, muzeul îşi prezintă exponatele în ordine cronologică. Astfel, la parter este expus "taurul de foc", un instrument de tortură conceput în secolul al VI-lea î.Hr. pentru tiranul sicilian Falaride. Oamenii erau aşezaţi goi pe acest taur din metal, în interiorul căruia se aprindea un foc până când devenea incandescent. "Muzeul este el însuşi situat într-o veche închisoare. Ceea ce îi conferă originalitate este faptul de a fi unul din rarele muzee ale lumii care abordează atât tortura, cât şi antropologia criminală sau administraţia penitenciară", a afirmat directorul ştiinţific al muzeului, Assunta Borzacchiello. Una dintre piesele cel mai bine conservate de la etajul doi este "ghilotina Statului pontifical", introdusă de Napoleon, la începutul secolului al XIX-lea. În ciuda aversiunii papilor faţă de cuceritorul francez, ghilotina a fost uilizată de zeci de ori, până în 1870. "Ghilotina nu a fost inventată de francezi. Deja, cu secole înainte, se foloseau ghilotine rudimentare în regiunea Napoli, în sudul Italiei. Revoluţia franceză nu a făcut decât să popularizeze acest instrument şi să uniformizeze pedeapsa cu moartea, decapitarea fiind anterior rezervată aristocraţiei, în timp ce muritorii de rând erau executaţi prin dezmembrare, tragere în ţeapă şi spânzurare", a mai explicat oficialul muzeului. Cuţitele şi săbiile călăilor folosite în Evul Mediu în Italia pentru a mutila oameni stau alături de cărţi vechi şi schelete umane închise în cuşti şi aflate la primele etaje. Etajul trei este rezervat epocii moderne şi conţine multe curiozităţi, printre care mai ales un stand care prezintă rezultatele luptei "împotriva atingerilor aduse moralei". "Paris Cocktail Paradis", "Niciodată doi fără trei" sau "Voluptăţi rustice" sunt câteva titluri de cărţi franţuzeşti confiscate în cadrul acestei lupte, dar care astăzi te fac să surâzi pentru caracterul lor anacronic. Ceva mai încolo, o secţie este consacrată "vicleniilor penitenciare" şi arată cum îşi fabricau prizonierii cuţite şi le ascundeau într-un Crucifix, o lingură de lemn sau o perie de păr. (IVS)