Reykjavik - pragul catre Praga

14 mai, Reykjavik va fi in cartile romanesti de istorie o data ce va marca intrarea tarii noastre in linie dreapta spre summit-ul NATO de la Praga. In istoria lumii, Reykjavik va fi locul in care s-a

14 mai, Reykjavik va fi in cartile romanesti de istorie o data ce va marca intrarea tarii noastre in linie dreapta spre summit-ul NATO de la Praga. In istoria lumii, Reykjavik va fi locul in care s-a nascut noul NATO. Aducerea Rusiei langa Alianta, chiar daca nu in cadrul ei - tehnic vorbind ar fi imposibil acest lucru acum - este o schimbare fundamentala si reprezinta raspunsul lumii occidentale in fata pericolului fundamentalismului. NATO a fost creat in 1949 pentru a raspunde amenintarilor blocului comunist. Ironia soartei a facut ca primul foc de arma tras de Alianta intr-un conflict real sa fie dupa prabusirea comunismului, in 1999, in razboiul cu Iugoslavia. Atunci NATO nu avea o utilitate clara in lumea post-comunista. Dupa 11 septembrie, noul NATO chemat sa faca fata amenintarilor secolului XXI nu va semana cu cel din trecut. America devine promotoarea unui extraordinar proces de restructurare a Aliantei. Marele invitat, asezat in capul mesei, la Reykjavik, a fost Rusia, iar aceasta nu trebuia in nici un fel sa se simta amenintata sau jenata. De aceea despre extinderea NATO s-a vorbit mai mult in culise. America doreste o extindere masiva a Aliantei. In afara tarilor baltice, a Sloveniei si Slovaciei, America vrea sa cuprinda si Romania si Bulgaria. De partea cealalta, europenii nu resimt o prea mare bucurie pentru rolul de lider declarat pe care si-l asuma SUA si nici nu par, deocamdata, prea bucurosi de extinderea rolului NATO la scara planetara. Europa observa doar ca extinderea NATO se face inaintea extinderii UE. Apoi doua state europene puternice, Germania si Marea Britanie, au propriile motive sa ramana rezervate. Germania este foarte tacuta inaintea alegerilor din aceasta toamna. Strategic vorbind, interesul sau national a fost satisfacut odata cu extinderea din '97 cand, prin primirea Poloniei, Germania a incetat sa mai fie o tara de granita cu fostul spatiu comunist. Marea Britanie este rezervata din cel putin doua motive: primul ar putea avea legatura cu scandalul ISPAT-SIDEX-Tony Blair. E adevarat ca Romania nu a avut acolo nici o vina, dar guvernul laburist de la Londra aflat in vizorul presei britanice pentru donatia primita de la indieni s-ar putea arata mai rezervat in a sustine deschis Bucurestiul pentru NATO. Un alt motiv ar putea fi acela ca britanicii, mai mult decat ceilalti europeni, inteleg ca NATO va fi tot mai mult o organizatie in razboi si tot mai putin o organizatie de descurajare politico-militara. Un jurnalist londonez se exprima la Reykjavik ca imperiul britanic nu a fost niciodata mai mare decat inainte de a se prabusi. Londra gandeste in termeni de eficienta. Or, militar vorbind, in afara de Marea Britanie nici un alt stat european nu este cu adevarat compatibil cu Statele Unite. De aici preocuparea Londrei ca includerea Romaniei si Bulgariei in NATO va fi deocamdata o povara prea mare pentru restul Aliantei. Sansa Romaniei in 2002 este ca America, cea care a blocat admiterea Romaniei in NATO in 1997, in ciuda faptului ca se obtinuse pentru aceasta un consens european, este acum de partea noastra. Romania sau orice alt stat candidat are putine sanse sa schimbe punctul de vedere britanic sau german. America are insa toate sansele, mai ales cand este vorba de NATO. Dupa Reykjavik lucrurile vor incepe sa se schimbe. Apartenenta la Alianta atlantica a insemnat apartenenta la clubul tarilor occidentale prospere si democratice. Turcia este un caz special, si cu atat mai notabil. Pana la 11 septembrie, apartenenta la NATO a insemnat pentru tarile membre si mai ales pentru noii veniti din Est un mare profit politic, economic si militar obtinut cu investitii minime. Dupa 11 septembrie, odata cu primul razboi al secolului XXI, acest profit va continua sa existe, dar investitiile vor fi tot mai mari. America nu doreste, si nici nu ar fi corect sa fie asa, sa fie singurul aparator al civilizatiei occidentale. De la cei care sunt aliati vrea arme pe care sa se poata baza si oameni care sa poata merge la razboi. Daca pana la 11 septembrie America privea spre Europa de Est foarte de sus, atentia fiind concentrata asupra zonei Asia-Pacific, acum America priveste spre Orientul Apropiat si Mijlociu si Asia Centrala, fosta sovietica. America nu mai doreste un NATO de parada, fiindca razboiul impotriva terorismului va cere multe sacrificii. Avandu-i alaturi pe rusi, noul NATO va deveni mult mai eficient politic decat ONU sau OSCE si infinit mai eficient militar. La Reykjavik, ministrul roman de Externe, Mircea Geoana, nu s-a dus cu mainile goale si de aceea a si fost primit cu bratele deschise. El a propus ca, din Romania, Alianta sa asigure ca zona de securitate Marea Neagra, Caucazul si Asia Centrala. Adica exact ceea ce doreau si americanii sa auda. Oferta lui Geoana are greutate fiindca se bazeaza si pe contingentul de 475 de militari romani ce vor pleca in Afganistan ca forta combatanta. Un argument greu in fata Americii. La Reykjavik, Romania a primit semnalul ca in noiembrie va fi invitata in NATO. In acelasi timp, Reykjavik-ul este si momentul din care apartenenta la lumea occidentala nu va mai fi doar un galop de sanatate, ci va cere si sacrificii. De toate felurile.