Reportaj: Glasul străzilor din Castellon: trei viori şi patru acordeoane

Un vals vienez, o polka sau un tango auzi mereu în trecere pe străzile oraşelor lumii, în intersecţii, pasaje sau în metrou. Şi atunci îţi spui şoptind: sunt de-ai noştri. Au plecat din

Un vals vienez, o polka sau un tango auzi mereu în trecere pe străzile oraşelor lumii, în intersecţii, pasaje sau în metrou. Şi atunci îţi spui şoptind: sunt de-ai noştri. Au plecat din ţară să-şi câştige o pâine facând ce ştiu ei mai bine: să cânte. Un zâmbet larg, un acordeon sau o vioară şi o cutie de carton în care trecătorii au aruncat câteva monede, sunt "ustensilele" muncii lor.

"Nu mă consider un cerşetor"

Gheorghe Nicolae sau Nelu, cum îi spun prietenii, a plecat din Bucureşti acum patru ani, iar de atunci locuieşte în Castellon, la nişte prieteni. "Aici am venit, aici am rămas"spune Nelu zâmbind. "Şi, la cei 51 de ani ai mei, fac ce ştiu mai bine şi ce m-au învăţat tata şi bunicul meu: să cânt la acordeon şi la vioară", completează acesta.

Aşa cum unii sunt constructori, chelneri, medici sau avocaţi, Nelu este "un artist al cântecelor de pe stradă" şi a venit în Spania pentru "a-şi face meseria". "Sunt un artist: nici acasă şi nici aici nu am practicat altă meserie decât cea de cântăreţ", se confesează românul. "Nu mă consider un cerşetor şi nu cred că fac ceva rău dacă stau pe stradă şi cânt.

Cine vrea să-mi dea un bănuţ îmi dă, cine nu, nu"- priveşte de-a lungul străzii şi zâmbeşte. De asemenea, Gheorghe face parte dintr-o formaţie care cântă la botezuri şi nunţi româneşti în schimbul sumei de 600-700 de euro, "depinde cum se negociază". "În rest, cânt pe stradă şi adun cam 25-30 de euro pe zi.

Suntem şapte lăutari români care facem asta şi ne împărţim în fiecare zi zonele din Castellon. Trei cântă la vioară şi suntem patru cu acordeonul". Hitul străzii este melodia "Besame mucho". "Asta le place cel mai mult trecătorilor. În rest, mai cânt tangouri d'ale spaniolilor". Progamul său de lucru este de la ora 10 la 14 şi de la 17 la 20. "Suntem în Spania şi trebuie să muncim după regulile spaniole: aici odihna e sacră între ora două şi ora cinci".

Cititor al marilor clasici în timpul nopţii, artist al străzii în timpul zilei

L-am cunoscul pe Ion într-unul dintre pasajele care leagă două străzi principale din Castellon. Aşezat pe un scaun, cu cârjele priponite de perete dar cu o privire senină, cânta "A venit aseară mama"."Sunt în Spania din 2002, când medicii din România mi-au descoperit o afecţiune- spondiloză anchilozată- recomandându-mi clima mediteraneeană", spune Ion.Cântă la acordeon şi la orgă de 50 de ani şi, cu toate că are doar opt ani de şcoală, spune că a citit "mii de volume ale marilor scriitori clasici".

"Am şapte copii şi toţi sunt realizaţi. Eu mi-am câştigat pâinea cinstit. Am cunoscut şi am cântat în România alături de celebrităţi şi nu mi-e ruşine să cânt pe stradă. Pentru mine acordeonul este viaţa mea şi îl iubesc ca pe unul din familie, este sufletul meu".Ion cântă "după ureche" şi se consideră "un culegător de folclor românesc", deşi "pe piaţa din Spania se cer mai mult polka, valsul sau paso doble".

"Nu cânt pe stradă neapărat pentru bani. Nu am venit în Spania să fac afaceri. Cânt pentru că asta am făcut toată viaţa şi mă consider un perfecţionist. Am cântat şi la un chef al unui şef de la Garda Civilă de aici", se confesează în şoaptă Ion.Spune că nu se identifică cu "restul ţiganilor care fac prăpăd şi fură" şi condamnă acele persoane "care le-au făcut neamul de ruşine".