Reforma trucata

Romania tinde sa devina o tara de asistati sociali. Numarul celor care nu mai pot face fata traiului zilnic fara "mila publica" creste intr-un ritm alarmant. Tot mai multi romani de la care statul lua

Romania tinde sa devina o tara de asistati sociali. Numarul celor care nu mai pot face fata traiului zilnic fara "mila publica" creste intr-un ritm alarmant. Tot mai multi romani de la care statul lua bani pentru a da celor care nu aveau mai deloc au devenit, ei insisi, lefteri. Principalul mijloc prin care s-a facut, dupa 1989, redistribuirea saraciei a fost inflatia. Guvernul isi propunea un anumit nivel al veniturilor, capabil sa-i sustina cheltuielile pe care avea de gand sa le faca intr-un an. La bugetul de stat intrau insa mai putini bani, deoarece in economie nu se facea nimic care sa duca la cresterea bogatiei. Pentru a nu reduce prea mult cheltuielile publice - care, si asa, erau insuficiente in raport cu nevoile sociale - guvernul apela la inflatie, care ii aducea mai multi bani. Mecanismul e simplu: cand pretul unui produs este, sa spunem, 1.000 de lei, taxa pe valoarea adaugata, de 19%, aduce in vistieria statului 190 de lei. Daca pretul aceluiasi produs creste la 1.500 de lei, prin intermediul TVA-ului se duc la buget cu 95 de lei mai mult. Inflatia taia unora puterea de cumparare pentru a mentine pe altii pe linia de plutire. Rezultatul nu era altul decat cresterea numarului celor aflati in pericol de inec. Guvernul Nastase si-a propus sa renunte la asemenea practici. Un obiectiv major al actualului executiv este reducerea inflatiei, care in prima jumatate a anului 2002 a coborat chiar mai mult decat si-au propus guvernantii. O asemenea evolutie a permis Ministerului Finantelor sa faca o rectificare bugetara fara sa apeleze la inflatie. Cum? Cand inflatia scade, cum se intampla acum, se reduc si dobanzile, care intereseaza foarte mult guvernul. Pentru ca intarzierea reformei la nivelul intreprinderilor a obligat statul sa preia la datoria publica o buna parte din pierderile lor. Numai pentru dobanzile la datoria publica contribuabilul roman trebuie sa scoata anual din buzunar zeci de mii de miliarde. O data cu scaderea dobanzilor, nu se reduc si impozitele suportate de populatie. In schimb, la buget raman mai multi bani, pentru ca statul plateste mai putin in contul serviciului datoriei publice. Pe banii astfel obtinuti conteaza guvernul Nastase cand promite oamenilor nevoiasi ca nu vor suferi de frig la iarna. Lista promisiunilor facute de executiv populatiei nu se opreste insa la factura energetica. Dar foarte multe fagaduieli n-au nici un suport material. Guvernul s-a straduit, insa fara succes, sa determine bancile sa ieftineasca mai mult creditul. Esecul este explicabil. Bancherii, care nu contesta tendinta de scadere a inflatiei, nu cred ca un asemenea proces poate fi de durata in conditiile mentinerii intreprinderilor de stat ineficiente, care sunt adevarate fabrici de preturi. In acelasi timp, conducatorii de banci se indoiesc ca ritmul dezinflatiei este cel real si, ca atare, tin dobanzile mai sus decat ar trebui. Temerile lor sunt cu atat mai indreptatite cu cat o serie de studii pun sub semnul intrebarii metodologia de calcul a indicelui preturilor de consum. O analiza a felului in care este calculat indicele respectiv arata ca actuala metoda are o serie de slabiciuni, care risca sa indeparteze inflatia de realitatea economica. La aceeasi concluzie ajung probabil si gospodinele cand se duc la cumparaturi si constata ca socoteala pe care le-o fac guvernantii nu se potriveste cu cea din piata, ca viata e mai scumpa decat arata indicele preturilor raportat cu entuziasm de oficiali. Subestimarea inflatiei are efecte contrare celor scontate. Tensiunile sociale, in loc sa slabeasca, devin si mai puternice, deoarece salariile si pensiile sunt compensate pentru o inflatie mai mica decat cea reala. De asemenea, depozitele populatiei din banci pot fi remunerate la rate mai reduse decat cele care rezulta din compararea dobanzilor nominale cu inflatia "cosmetizata". Programul social al guvernului Nastase nu are sanse de reusita tocmai pentru faptul ca initiatorii lui vor sa-l realizeze prin inlocuirea unui truc cu altul. Nu-i mai amagim pe oameni prin cresterea reala a inflatiei, ci prin scaderea ei imaginara, si-au spus probabil guvernantii. Fostul presedinte american Abraham Lincoln era convins ca poti pacali toata lumea un timp sau cativa indivizi tot timpul, dar nu credea in ruptul capului ca poti pacali toata lumea tot timpul. Daca Lincoln ar sti de ce sunt in stare politicienii romani, cu siguranta ca s-ar rasuci in mormant.