Reforma salbatica si coruptia prietenoasa

Miza actualelor discutii de la Bucuresti dintre autoritatile romane si misiunea FMI este revizuirea principalelor prevederi din acordul stand-by semnat in octombrie trecut. Cel putin asa a lasat sa

Miza actualelor discutii de la Bucuresti dintre autoritatile romane si misiunea FMI este revizuirea principalelor prevederi din acordul stand-by semnat in octombrie trecut. Cel putin asa a lasat sa se inteleaga premierul Adrian Nastase, in opinia caruia acordul cu FMI "nu este batut in cuie". De ce ar trebui insa "flexibilizat"? Tot de la Palatul Victoria a venit si raspunsul: "Reforma economica separata de suportul social este iluzorie si se razbuna mai devreme sau mai tarziu". Intr-adevar, nici un program economic, oricat de bine ar fi facut, nu are sanse de reusita daca nu este sustinut de populatie, care ar urma sa-l puna in aplicare. Sa nu fi cunoscut Guvernul Nastase o asemenea realitate inainte de semnarea acordului cu FMI? Premierul spune ca nu ii era straina, dar nu putea anticipa in acel moment evolutiile din Argentina. Mult mai explicit a fost insa presedintele Iliescu, care crede ca "privatizarea salbatica, fara coerenta, poate duce la nenorociri, cum este cazul Argentinei". Din declaratiile guvernantilor rezulta ca apetenta lor pentru reforma nu se ridica decat pana la genunchiul broastei, iar din lectia argentiniana n-au putut sau n-au vrut sa invete ceva. Argentinienii n-au fortat doi presedinti si guvernele lor sa demisioneze din cauza reformelor "salbatice", ci datorita deceniilor de coruptie si de deturnari de fonduri publice, care i-au aruncat intr-o saracie de masa. In 1991, cand s-a introdus Consiliul monetar, iar pesoul a fost pus pe picior de egalitate cu dolarul, economia argentiniana era deja in coma. Inflatia de 5000% arata cat de grava era maladia de care suferea economia. Ceea ce s-a intamplat ulterior in Argentina este deosebit de instructiv pentru Romania. Economia argentiniana a fost scoasa din criza de niste economisti straluciti. Scoliti la Harvard, tehnocratii argentinieni au aplicat intocmai doctrina liberala sprijinita de FMI. Iar rezultatele n-au intarziat sa se arate. Multa vreme Argentina a fost prezentata ca o poveste de succes. Starea de euforie a disparut insa atunci cand regulile anglo-saxone aplicate in economie au intrat in contradictie cu comportamentul argentinienilor. Dupa ce s-a introdus sistemul paritar (un peso = un dolar), moneda americana a inceput sa devina si mai puternica in raport cu devizele tarilor care constituie principalele debusee ale Argentinei. Produsele argentiniene au devenit astfel tot mai putin competitive pe pietele respective. Reducerea severa a exporturilor a determinat caderea productiei. In aproape patru ani de criza economica, unul din cinci argentinieni si-a pierdut locul de munca, iar tara a acumulat o datorie uriasa, de peste 140 miliarde de dolari, pe care n-a mai putut s-o ramburseze la termenele scadente si a fost obligata sa se declare insolvabila. Noul colaps economic putea fi evitat numai intr-un singur caz: daca argentinienii ar fi muncit ca americanii. Intr-o asemenea eventualitate, scaderea competitivitatii produselor argentiniene - datorita intaririi pozitiilor dolarului, de care pesoul era legat printr-un curs fix - ar fi fost compensata de cresterea productivitatii interne si exporturile n-ar mai fi avut de suferit. Altfel spus, regulile anglo-saxone, care au adus atata prosperitate in lume, nu dau rezultatele scontate decat in societati bazate pe munca tenace si de calitate, pe disciplina si cumpatare. Consiliul monetar este o reflectare in economie a unei asemenea culturi. Cine nu o are trebuie sa si-o insuseasca, daca vrea sa traiasca mai bine. Un exemplu de reusita, adesea citat de specialisti, este Italia, care in perioada imediat postbelica a avut necazuri cu FMI si retetele sale la fel de mari ca acelea pe care le are acum Argentina sau Romania. Italia a devenit intre timp una dintre puterile economice ale lumii. Cum? Daca stramosii italienilor ar putea sa-i vada pe urmasii lor, nu i-ar mai recunoaste. Atat de mult s-a schimbat in ultima jumatate de veac comportamentul italienilor pentru a putea sa ajunga in varful ierarhiei economice mondiale. Lectia argentiniana este deci cat se poate de simpla. Guvernul Nastase poate sa respecte sau nu angajamentele pe care si le-a luat in acordul cu FMI. E liber sa faca ce vrea, sa puna tarifele la energie, salariile sau impozitele pe care le doreste. Un lucru nu trebuie totusi sa-l piarda din vedere: angajamentele luate de Bucuresti fac parte din regulile jocului international. Cine nu le respecta, cum este si cazul Argentinei, risca sa fie eliminat din joc. Criza argentiniana a izbucnit tocmai in momentul in care FMI a sistat ajutorul acordat autoritatilor de la Buenos Aires. Banca Mondiala a tinut sa avertizeze zilele trecute si Romania ca ar putea intra din nou in criza economica daca nu va continua reformele. Un lucru, ce-i drept, extrem de greu de realizat intr-o tara in care, asa cum remarca si ambasadorul SUA la Bucuresti, nici macar n-a inceput lupta impotriva coruptiei, care a devenit cea mai grea boala a societatii romanesti. Cei ce extrag rente si profita de pe urma actualei situatii, in care economia romaneasca nu este nici socialista, nici capitalista, nu vor accepta de bunavoie sa ia piciorul de pe frana reformei. Iar clasa politica, rasplatita din belsug de imbogatitii peste noapte, nu va fi capabila sa-i oblige. Romania a ajuns astfel intr-o situatie cel putin penibila. In timp ce guvernantii declara pe la toate colturile ca vor sa integreze tara in NATO si Uniunea Europeana, prin ceea ce fac o indeparteaza tot mai mult de asemenea obiective, tocmai datorita neputintei lor de a da drumul la reforme.