Recensamantul saraciei

Al 12-lea recensamant modern din istoria noastra, ultima radiografie facuta societatii romanesti, pune un diagnostic dramatic. Intre toate constatarile, de departe cea mai alarmanta - cu consecinte

Al 12-lea recensamant modern din istoria noastra, ultima radiografie facuta societatii romanesti, pune un diagnostic dramatic. Intre toate constatarile, de departe cea mai alarmanta - cu consecinte inca greu de evaluat pana la capat - este scaderea severa a populatiei: un milion de oameni. Cifra intrece cu mult estimarile demografilor, care avertizasera ca, din 1990 incoace, Romania se confrunta cu un fenomen semnificativ de reducere a natalitatii, pe de o parte, si de crestere pana spre cotele de alarma a mortalitatii generale. Stam, prin urmare, chiar mai rau decat ne inchipuiam. Niciodata pe timp de pace populatia n-a cunoscut o astfel de scadere. Am fi curiosi sa stim daca vecinii nostri sarbi traiesc o astfel de catastrofa demografica, in conditiile in care prin partile noastre un alt razboi decat cel al tranzitiei n-a existat. De ce aceasta cifra - 21.698.181? (Pe vremea dictaturii comuniste o alta cifra, douazeci si trei de milioane, fusese pusa pe notele unui imn). Raspunsul e unul singur: saracia! Pe oricare fata am intoarce lucrurile, acelasi raspuns ne izbeste, ca o palma, peste obraz: saracia. Daca speranta de viata a romanilor a ajuns sa fie chiar mai mica decat a albanezilor - trecuti, printre alte nenorociri, si prin gloantele razboiului civil - n-avem prea multe variante de analiza. Romanii mor (300.000 de suflete, de la recensamantul din 1992) sau fug (130.000 de persoane si-au schimbat cetatenia, fara sa mai vorbim de conationalii nostri, tot mai numerosi, care isi cauta norocul in alta parte si care nu sunt prinsi in aceasta statistica). Romanii mor cu zile prin spitale sau in casele lor, mor cu zile pentru ca n-au bani de medicamente, pentru ca n-au bani de mancare, de incalzire, mor de inima rea sau se sinucid in fata listei cu datoriile la intretinere. Toate aceste realitati cutremuratoare au un singur nume: saracia. Sub semnul saraciei stau natalitatea si mortalitatea - viata si moartea. Cand n-ai un acoperis deasupra capului, cand n-ai siguranta zilei de maine e o dovada de iresponsabilitate sa faci copii. Daca nu cumva te pune necuratul sa-i arunci in closet sau sa-i spanzuri de lampa pe copiii nedoriti pe care nu mai poti sa-i hranesti. Nu bantuie pe nimeni nostalgia politicii pro-nataliste a lui Ceausescu, care in multe cazuri a luat forme atroce si care isi are si ea victimele ei. Dar in lumea civilizata statul se gandeste, programat, si la o politica pro-natalista. In Romania ultimilor 12 ani nu a existat nici macar proiectul unei astfel de politici si faptul e explicabil: ca sa dai facilitati tinerilor, sa construiesti case si sa oferi locuri de munca trebuie sa ai de unde. Constatand ca "nu ne putem permite sa pierdem un milion de oameni la fiecare zece ani", primul-ministru al Romaniei a pus guvernul la treaba, in cautare de "stimulente pentru cresterea dinamicii populatiei". Daca premierul, spiritual cum il stim, nu s-a gandit la cine stie ce hapuri miraculoase, cunoaste solutia la fel de bine ca noi: un trai decent (n-am zis bunastare), deci crestere economica, deci reforma, deci sfarsitul razboiului tranzitiei. Oricum, Executivul n-are o sarcina de invidiat: baza de date furnizata de Recensamantul Populatiei si Locuintelor va fi premisa actualizarii strategiei nationale de dezvoltare pe termen mediu. Iar in Romania, fara sa mai adaugam nici o tusa intunecata peste o realitate in care predomina cenusiul, viitorul suna sumbru. Tendinta accentuata de imbatranire a populatiei inseamna o adancire a raportului dintre populatia activa si populatia asistata social. Daca pana acum se vehiculau cifrele de 4 milioane de salariati la 6 milioane de pensionari, tendinta este de crestere a celor din urma. Astfel ca sistemul de asigurari sociale - mereu in criza - risca, pe termen mediu, sa explodeze. De la saracie la saracie-lucie granita se trece pe nesimtite. Din ce altceva decat din saracie s-au petrecut la acest recensamant rasturnari care, daca n-ar fi tragice in mecanismul lor, ar starni zambete: in multe locuri din Transilvania, tiganii s-au declarat maghiari, in speranta de a obtine ravnita legitimatie. Dupa cum, in localitatile spre care s-au dispecerizat ajutoare si fonduri Phare, destinate exclusiv romilor, romanii s-au declarat tigani. Privite cu simt de raspundere, toate informatiile acestea venite de la Statistica ar trebui sa socheze Guvernul de la Bucuresti. Daca raspunsul la disparitia unui milion de romani va fi produs tot "un pachet" de promisiuni desarte, teama ne este ca onor-Executivul isi va tine discursul ex-cathedra intr-o tara pustie.