Radu Moraru Jurnalist: „La 19 ani am plecat la Paris cu autostopul“

Jurnalistul Radu Moraru (41 de ani), realizatorul emisiunii „Naşul“ de la 10 TV, a renunţat în liceu la o carieră în fotbal, iar la 19 de ani s-a apucat de afaceri cu şampon, la Paris. Televiziunea de atunci, Holding TV, este 10 TV de astăzi, spune Moraru, care dezvăluie că se cunoaşte din tinereţe cu patronii RCS&RDS. 

„Adevărul": Spuneai undeva că momentele tale de relaxare după o zi de muncă încep cu emisiunea, când intri în direct...

Radu Moraru: Da, fizic constat asta. Când îţi place ceva foarte mult, e ca atunci când mergeai la şcoală la un curs foarte mişto, deşi era lung.

Ai avut mereu relaxarea asta a directului sau a trebuit s-o adaptezi, pentru a susţine denumirea de „Naşul"?

Când faci de 20 de ani businessul ăsta de televiziune eşti destul de sigur pe tine.

Mai este ceva care-ţi dă la fel de multă adrenalină?

Orice e un proiect nou mă fascinează.

Alt lucru din afara sferei de TV.

Când văd un meci de fotbal senzaţional. În teren nu ai aceleaşi emoţii pe care le ai când priveşti la televizor şi sunt mai intense.

Ai jucat fotbal?

Da, în liceu.

Şi de ce n-ai mers pe linia asta?

Am avut de ales. Jucam în Braşov la o echipă, un fel de selecţionată regională, se chema „Viitorul". Aveam şanse bune să ajung la echipă de prima divizie. Dar am avut un coleg care era cel mai bun din lot, foarte talentat. Şi a avut o accidentare groaznică şi atunci mi-am dat seama că fotbalul nu e o chestie sigură.

Deci te-a marcat asta.

Da. Mai ales că avusesem şi eu câteva accidentări. Aşa că am renunţat.

Ai regretat vreodată mişcarea asta?

Nu, deloc.

Nici când ai văzut cât se câştigă din sportul ăsta?

Nu, pentru că nu sunt omul banului, nu mă excită foarte mult să fac mulţi bani.

Totuşi, se poate spune că te pricepi la făcut bani. Povestea că vindeai şampon la Paris când aveai 20 de ani e un mit fals?

Am în sânge asta, ştiu să fac bani.

În 2010,  jurnalistul părăsea după 10 ani postul B1 TV şi anunţa că se implică în lansarea unei noi televiziuni generaliste, 10 TV  Foto: Arhiva Personală

Cum ai ajuns la Paris?

Cu autostopul. Nu împlinisem încă 20 de ani. Pe atunci, autostopul nu costa nimic. Oamenii te luau, iar dacă erai român, cu atât mai mult. Era imediat după Revoluţie, aveam o imagine bună în străinătate. Erau foarte simpatici camionagiii şi foarte curioşi cu privire la poveştile din Est, ştiau de Ceauşescu. La plecare îmi dădeau mărci sau îmi cumpărau suc.

Şi la afacerea cu şampon cum ai ajuns?

M-am împrietenit acolo cu un român care construia discoteci şi locuia în buricul Parisului, lângă Sacre Coeur. El a plecat la o lucrare în sudul Franţei şi mi-a lăsat mie apartamentul lui vreo jumătate de an. Se dezvolta o reţea de hoteluri ieftine la vremea aceea şi mi-a venit ideea să fac truse de unică folosinţă, că nu erau atunci, cu şampon.

Ai câştigat bine din chestia asta?

Da, a fost ok. După aia m-a păcălit un francez, am investit în utilaje şi el le-a trecut pe numele lui.

Totuşi, părinţii tăi ce au zis când au aflat că pleci cu autostopul la Paris?

Nu mai ţin minte. Oricum, ştiau că nu pot să spună nimic, eu dacă îmi puneam ceva în cap nu prea mă puteai opri.

Cum erai în copilărie, cumva genul care se impunea?

Vorba lui Vanghelie: „eu am fost şef de mic" (râde). Din clasa a doua.

Şef de clasă sau şef ca, popularitate?

Şeful informal. Eu învăţam dar eram şi un pic escroc, pentru că prindeam foarte repede. Dar bunicul meu e cel care m-a disciplinat, a făcut lecţiile cu mine în clasa I, şi el m-a ajutat să învăţ. Apoi prindeam din ore tot. Au vrut să mă pună comandant de detaşament, cu tresa aia galbenă, dar mie nu-mi plăcea, mi se părea că toţi tocilarii o poartă. Se vota în clasă pentru chestia asta, dar eu am vorbit cu băieţii şi s-a rezovat. Deci de mic trucam alegerile. (râde)

Împreună cu bunica, la 4 ani

Cum a fost copilăria ta la Braşov?

Copil de cartier. Cu golani, cu derbedei, cu copii cuminţi... Acolo trebuie să te integrezi. Erau şi băieţi mai mari, şi mai mici... Cred că de două ori pe lună ieşeam pe munte sau în Deltă, cu toţii. Eram vreo 20, 30 de băieţi şi fete, mergeam peste tot cu chitări, cu muzici, cu grătare.

De ce ai simţit nevoia asta, să fii „avocatul poporului" în emisiunea „Naşul", să iei o poziţie foarte categorică şi asumată?

Nu e o nevoie, e o chestie firească. Trebuie să ai şi nişte abilităţi pentru meseria asta, să te enerveze nedreptatea, să te înfurie ticăloşia. Să fii solidar cu oamenii. Iar astea vin din educaţie. Vin dintr-o perioadă, comunismul, când am văzut ce înseamnă toate astea.

„Am vrut mereu talk-show"

E un moment din perioada comunismului care să te fi marcat?

Da, pe 15 noiembrie 1987, eram cu un amic de-al meu care era medic, ne-am urcat pe o Salvare şi am plecat să vedem ce se întâmplă. Erau acolo nişte oameni înfometaţi, care au protestat pentru că nu primiseră salariul şi pentru că au văzut ce era la secretarul de partid: salam de Sibiu, roţi de caşcaval, whisky. A fost o nedreptate, pentru că oamenii aceia au fost apoi pedepsiţi pentru asta.

Poţi spune că e unul dintre momentele care te-au făcut să intri în presă?

Nu, eu am fost pasionat, îmi cumpăram în fiecare dimineaţă teancul de ziare. Atunci a fost un pas firesc să intri la televiziunea locală, Holding TV. RCS&RDS-ul de acum sunt cei care erau atunci la Holding TV. Ei atunci aşa au pornit, cu televiziuni locale la Braşov şi Oradea, şi pe parcurs s-au transformat în RCS&RDS.

Emisiunea „Naşul“ poate fi urmărită acum pe 10 TV   Foto: Marian Vilău

Deci tu acum ai negociat la noua televiziune 10 TV cu oameni pe care îi ştii din Braşov, de la 20 de ani?

Da.

Ce făceai acolo?

Reportaje... Iar primul meu talk-show l-am făcut cu Ion Cristoiu. Ştiam că vine în oraş şi am stat o zi întreagă după el, l-am convins şi am făcut o emisiune de o oră jumătate care lui i-a plăcut foarte mult. Peste două luni am venit la „Evenimentul zilei". Apoi a fost Pro TV, Antena... la fiecare am stat câte doi ani.

Proba ta de consecvenţă a fost emisiunea asta, de care nu te-ai mai lăsat.

Mereu am vrut să fac talk- show, dar mi-am dat seama că nu poţi să arzi etapele. În 2000 s-a ivit ocazia şi când mi-a făcut oferta Bobby Păunescu am zis, „gata, asta e!". Era un risc să pleci de la un post mare la unul care nu prea exista, nu mulţi ar fi făcut asta.

Iată, tu faci acum asta din nou. Ai plecat de la B1 TV, unde te-ai consacrat, şi ai venit la o televiziune abia înfiinţată. Rişti iar.

Acum nu e un risc, pentru că e atât de puternic brandul încât... Se vede pe cifre, dacă întrebi specialiştii, noi avem o creştere cam de 50-60%.

Cum le răspunzi celor care spun că nu crezi în imparţialitatea jurnalistului?

Televiziunea cea mai performantă din lume, care se face în America, clar se poziţioneză în campania electorală de partea unuia sau altuia dintre candidaţi.

Tu te-ai poziţionat clar de o anumită parte şi ţi-ai asumat asta.

Da, e şi cinstit, e şi corect aşa. Alţii se dau echidistanţi, dar fac jocurile pentru unul sau pentru altul. 

"Primul meu talk-show l-am făcut cu Ion Cristoiu. Ştiam că vine la Braşov, şi am stat o zi întreagă după el."

"Au vrut să mă pună comandant de detaşament, cu tresa aia galbenă, dar mie nu-mi plăcea, mi se părea că toţi tocilarii o poartă."
Radu Moraru
jurnalist

CARTE DE VIZITĂ

Radu Moraru a făcut tot felul de afaceri încă din tinereţe

- S-a născut la  24 septembrie 1970, la Sf. Gheorghe.
- În 2002 a absolvit Facultatea de Psihologie-Sociologie, Universitatea Hyperion.
- 1994-1995 - Holding TV Braşov
- 1994-1996 - „Evenimentul zilei"
- 1996-1997 - Pro Tv
- 1998- 2000 - Antena 1
- Din 2000, este realizatorul emisiunii „Naşul", de la B1 TV
- În 2010 părăseşte B1 TV şi se implică în lansarea 10 TV