Puteri dictatoriale

Fostul preşedinte Zelaya vrea să-i imite pe Hugo Chavez al Venezuelei şi pe Rafael Correa al Ecuadorului.

Constituţia Hondurasului conţine 379 de articole. Toate pot fi modificate sau eliminate – cu excepţia a şapte dintre ele. Aceste şapte articole sunt cunoscute în spaniolă ca fiind „articulos petreos”, adică articole de bază, care nu pot fi schimbate sau atinse în niciun fel. Articolele în cauză se referă la forma de guvernământ, teritoriul naţional, limitele mandatului prezidenţial.

Deci 372 de articole sau peste 98 la sută din Constituţie reprezintă partea de text fundamental pasibilă legal de reformare. Şi atunci de unde insistenţa domnului Manuel Zelaya de a convoca Adunarea Naţională Constituantă? Răspunsul e simplu: el vrea să schimbe cele şapte articole imuabile în sensul extinderii puterilor prezidenţiale, imitându-i în acest sens pe un Hugo Chavez al Venezuelei sau pe un Rafael Correa al Ecuadorului. Însă aceste „articulos petreos” au fost special gândite pentru climatul politic instabil din America Latină, unde de-a lungul istoriei foarte mulţi lideri au căutat să rămână la putere pe termen nedefinit.

Şi acum trec la ceea ce îl preocupă pe tot omul din Honduras. A fost domnul Manuel Zelaya victima unei lovituri de stat? Observăm, în pofida a ceea ce afirmă Media Internaţională, a cărei sursă la acea vreme a fost însuşi domnul Zelaya, că armata nu este la putere în Honduras şi nici nu controlează vreuna dintre puterile statului: parlamentul este compus din aceiaşi oameni, aleşi acum patru ani în mod democratic, iar justiţia e condusă de corpul celor 15 judecători supremi, aleşi de parlament în ianuarie, cu şase luni înaintea aşa-zisei lovituri de stat.

Într-adevăr, la 28 iunie a fost o lovitură de stat în Honduras. Mai precis, o autolovitură de stat, care a fost urmată imediat apoi de campania domnului Zelaya de modificare a Constituţiei. O modificare majoră, care atinge „articulos petreos” pentru a-l propulsa la putere pe o perioadă practic nelimitată.

Istoria domnului Zelaya este cea a unui om obsedat de putere, care a ajuns să se creadă mai presus de sistemul juridic al ţării sale, mai presus de parlament şi mai presus de Constituţie. În prezent, el are în desfăşurare câteva procese în ţară şi probabil că metoda cea mai bună de rezolvare a crizei politice a Hondurasului este ca domnul Zelaya să lase ca aceste procese să îşi urmeze calea, în loc să caute să împrăştie în media internaţională varianta „loviturii de stat”.