"Putem să evităm supramedicaţia"

Medicul brazilian Antonio Teixeira face tratamente ortomoleculare şi încearcă să-şi perfecţioneze metoda colaborând cu medicii de la Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie "Ana

Medicul brazilian Antonio Teixeira face tratamente ortomoleculare şi încearcă să-şi perfecţioneze metoda colaborând cu medicii de la Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan".

Termenul de medicină ortomoleculară a început să fie folosit în SUA prin anii '60, după ce omul de ştiinţă american Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel de două ori (în 1954 pentru Chimie şi în 1962 pentru Pace), a spus că acest domeniu reprezintă una dintre cele mai mari cuceriri medicale. Scopul acestui tratament este obţinerea echilibrului la nivel molecular prin aportul substanţelor necesare organismului uman exact în locul afectat.

Etimologic vorbind, prin obţinerea echilibrului ortomolecular se înţelege menţinerea în stare de funcţionare perfectă a moleculelor ce intră în structura organismului prin alimentarea lor corectă. În practica medicală, acţiunea direct la nivelul celulei înseamnă, de fapt, introducerea în sângele ce alimentează zona dezechilibrată a unor substanţe în scopul restabilirii homeostaziei interne.

Prin furnizarea substanţelor minerale şi a enzimelor specifice necesare, fiecare celulă bolnavă primeşte exact ce are nevoie, iar organismul îşi revine rapid. Homeostazia este, prin urmare, arta de a menţine echilibrul intern asigurând substanţele iniţiale necesare reacţiilor fizico-chimice ce se petrec în interiorul celulelor. Corpul are mecanisme de reglare a acestor reacţii, care se reflectă în compoziţia temporară a sângelui.

Dacă se menţine constantă compoziţia sângelui (apa, şi sărurile minerale, oxigenul, glucoza, proteinele şi grăsimile), precum şi rezerva alcalină şi temperatura internă a organismului, se poate spune că menţinem echilibrul zonei bolnave, iar aceasta se reface rapid.

Un rezident pasionat, la Institutul "Ana Aslan"

Doctorul Antonio Teixeira, rezident în specialitatea Geriatrie-Gerontologie la Universidad Federal Fluminense, din Rio de Janeiro, Brazilia, este primul medic din această ţară care a venit să studieze la Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan" pentru a face o paralelă între metodele medicinei ortomoleculare şi terapia Aslan. El lucrează şi studiază în cadrul catedrei de specialitate a Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila".

Tânărul rezident mărturiseşte că a crescut în spiritul terapiei cu Gerovital, ca fiu al dr Joao Bosco Teixeira, un discipol brazilian al profesoarei Aslan. Dorind să împletească roadele ştiinţei geriatrice româneşti cu studiile sale privind medicina ortomoleculară, Antonio Teixeira e convins că va pune astfel fundamentul unui nou tip de medicină alternativă.

Aceasta permite evitarea polimedicaţiei, întâlnită atât de frecvent la vârstnici. În esenţă, medicina ortomoleculară are aceleaşi tehnici ca şi tratamentul geriatric conceput de profesoara Aslan. Legătura dintre cele două terapii rezultă din similitudinea de acţiune a Gerovitalului (care este un antioxidant, un inhibator al procesului de monoaminooxidază şi un regenerator la nivel celular) şi modul de acţiune al substanţelor utilizate în medicina ortomoleculară.

Prevenirea îmbolnăvirii, la primele semne

Dr Antonio Teixeira consideră că medicina ortomoleculară este folosită astăzi nu atât pentru a vindeca, cât, mai ales, pentru a preveni bolile. De aceea, această specialitate medicală este folosită în relaţie cu alimentaţia, imunitatea, activitatea fizică, stresul şi psihopatologia.

Orice persoană care simte o uşoară indispoziţie într-o zonă precisă a corpului poate preveni îmbolnăvirea practicând tratamente ortomoleculare, sub îndrumarea unui specialist. Vindecarea zonei se poate face astfel cu tratament medicamentos redus (substanţele fiind introduse numai în vasele de sânge ce alimentează zona bolnavă) şi mult mai repede decât în mod tradiţional.

Cum se tratează pacienţii prin medicina ortomoleculară?

În funcţie de boală, există proceduri şi indicaţii precise. De exemplu, pentru depresie se administrează Vitamina B6 şi Hidroxitriptofan, intravenos, în zona cefei. După tratament se ameliorează în mod spectaculos starea bolnavului.

O altă boală frecventă, astenia nervoasă, se tratează cu succes cu ajutorul Vitaminei B6 împreună cu magneziu şi selenium, care se administrează intravenos, tot în zona cefei. Urmărind protocoalele cu doza necesară, de la caz la caz, după ce pacientului i s-au făcut toate investigaţiile de specialitate, aceste terapii, în aparenţă simple, rezolvă probleme grave de sănătate, fără ca bolnavului să i se administreze mai multe medicamente decât ar fi necesare însănătoşirii sale.

Principiile medicinei ortomoleculare

1 Un organism sănătos este un organism care primeşte toate substanţele de care are nevoie. Corolar ortomolecular: dacă se completează "rezervorul" cu substanţele deficitare, se "impune" starea de sănătate
în zona afectată.

2 Corpul se poate îmbolnăvi şi când nu elimină corect substanţele toxice. Corolar ortomolecular: dacă se împiedică absorbţia toxinelor, se stopează îmbolnăvirea.

3 Creşterea concentraţiei unei substanţe dincolo de nivelul normal stimulează o reacţie a organismului, ce poate avea efecte benefice. Corolar ortomolecular: o substanţă necesară poate avea efect farmacologic şi fără să fie administrată în concentraţii mai mari decât cele normale.

4 Excesul de radicali liberi este adesea responsabil de producerea unor boli degenerative. Corolar ortomolecular: prin furnizarea substanţelor necesare în "pachete" bine dozate, nu apare exces de radicali liberi.

Materiile prime folosite în medicina ortomoleculară sunt substanţele care se regăsesc în mod natural în organism: vitamine, săruri minerale, aminoacizi, lipide, hormoni, antioxidanţi. Prin introducerea acestor substanţe, în doze precise, în vasul de sânge ce alimentează zona bolnavă, există un minimum de contraindicaţii, iar organismul se reface mai uşor. Metoda de tratament este nouă şi are proceduri pentru un număr redus de afecţiuni, dar în fiecare zi se descoperă tratamente noi.