PSD vopseste gardul

Romanii asista buimaci la tot felul de ciudatenii. Productia creste, insa bugetul statului, unde ar trebui sa intre mai multi bani, nu beneficiaza de pe urma "boom"-ului economic. Anul trecut, de

Romanii asista buimaci la tot felul de ciudatenii. Productia creste, insa bugetul statului, unde ar trebui sa intre mai multi bani, nu beneficiaza de pe urma "boom"-ului economic. Anul trecut, de exemplu, guvernul si-a propus o crestere economica de 4,5%. La ritmul programat, in vistieria statului ar fi trebuit sa intre, sub forma de impozite si taxe, o suma echivalenta cu 30,4% din PIB. Economia a crescut insa mai repede decat a anticipat guvernul (5,3%), in schimb incasarile statului au fost mai reduse chiar decat cele pe care s-a mizat initial (29,6%). Fenomene la fel de absurde se remarca si in alte domenii. De la inceputul anului 2002, inflatia coboara panta, si inca de-a berbeleacul, insa costul vietii, care in mod normal ar trebui sa se rostogoleasca si el la vale, urca vertiginos, fapt care l-a socat pana si pe presedintele Iliescu. Contrariat de faptul ca in ultimul an factura energetica s-a dublat, dl. Iliescu a facut o declaratie la care nimeni nu se astepta: "sa se inchida intreprinderile cu pierderi". Sa se inchida, d-le presedinte, dar gardul cine il mai vopseste? Cand te uiti din afara, economia romaneasca arata bine. Cand ii treci pragul, iti dai insa repede seama ca aparentele sunt inselatoare. Nici dupa anul 2000 nu s-au facut reforme in economie. Nivelul de competitivitate, de care depinde ritmul de crestere, a ramas practic neschimbat. Singura explicatie a dinamismului economic din 2001 este fortarea cresterii in vechile structuri neperformante. De altfel, pentru a se accelera cresterea, indiferent de pret, privatizarea a fost practic inghetata. Numarul intreprinderilor privatizate in 2001 a fost mai mic chiar decat in perioada guvernarii Vacaroiu, care s-a remarcat printr-o trista performanta in domeniul respectiv - privatizarea a doar 8% din industrie in patru ani. S-a reusit astfel sa se produca mai mult, insa veniturile statului n-au putut tine pasul cu economia, pentru ca cei care au lucrat in pierdere n-au dat, ci au luat bani din vistieria publica. Datorita slabei eficiente economice, nici veniturile salariale n-au putut creste, cu exceptia celor din sectoarele cu pozitii de monopol, cum sunt utilitatile publice. Faptul ca in februarie inflatia a coborat pana la 1,2%, in timp ce toate produsele si serviciile de stricta necesitate s-au scumpit continuu, este un mister pe care numai guvernul, care a pus sub lacat informatiile, il poate dezlega. Este totusi putin probabil ca premierul Nastase, care are doi consilieri de marca in probleme economice (un fost ministru al economiei si un fost director general in Comisia Europeana) sa nu fi fost informat ca actualele evolutii din economie nu pot fi sustinute multa vreme. Din pacate, insa, de cand a revenit la putere, PSD n-a facut altceva decat a vopsit gardul. Vine NATO si trebuie sa raportam succese. Ca si cand Alianta Nord-Atlantica sau Uniunea Europeana n-ar sti ce se afla in spatele gardului: o economie distorsionata, care nu poate asigura populatiei conditii de viata decente. Romania se afla intr-o situatie mult mai grea decat pare la prima vedere. In societatea romaneasca exista un puternic conflict de interese intre cei care tin piciorul pe frana reformelor si cei care doresc sa se mearga inainte. Primul grup este format din oligarhi, adica din cei care au inceput tranzitia cu importante drepturi de control asupra activelor statului si au stranse legaturi cu elita politica. Castigurile lor cresc pe masura ce se prelungeste statu quo-ul in economie. Din al doilea grup fac parte nou-venitii, inclusiv cei desprinsi din sectorul de stat. Puterea lor sporeste pe masura ce continuarea reformelor duce la cresterea competitiei pe piata. In timp ce nou-venitii sunt putini si cu fortele risipite, oligarhii au atins puterea maxima, deoarece reformele nefinalizate le-au adus nu numai profituri enorme, ci si aliati nesperati. Disponibilizarile masive din minerit din timpul guvernului Ciorbea n-au fost concepute ca o actiune izolata. Ea facea partea dintr-un program de restructurare a tuturor sectoarelor in dificultate. Resursele financiare astfel disponibilizate urmau sa fie investite in vederea crearii de noi slujbe care sa absoarba forta de munca disponibilizata. Reforma s-a oprit insa in Valea Jiului. Noi locuri de munca n-au mai fost create. Iar minerii disponibilizati n-au mai avut unde sa munceasca. Este deci de inteles de ce salariatii din sectorul de stat se tem de schimbare si sustin mentinerea statu quo-ului. Singura iesire din actuala situatie este totusi ducerea reformelor pana la capat, chiar daca masurile care vor trebui luate sunt foarte dureroase pe plan social. Dupa ce a aplicat terapia de soc in Polonia, Leszek Balcerowicz, cel care a conceput un astfel de tratament, a fost exclus un timp din viata politica, datorita nemultumirilor create in randul populatiei de costurile ei extrem de inalte. Astazi, insa, Balcerowicz este guvernatorul bancii centrale a Poloniei cu o recunoastere a meritelor sale deosebite in crearea unei economii performante. Probabil ca si acest exemplu l-a avut in vedere premierul Nastase cand declara ca in Romania sunt numai partide de stanga si ca ar vrea sa vada care dintre ele va lua masuri de dreapta care sa scoata economia din impas.