Profesorii repetenti

"Zoe si Tipatescu traiesc un adulter care le tihneste". "Zoe isi imparte gratiile cu prefectul". "Caragiale descrie in "O scrisoare pierduta" puterea si stabilitatea infidelitatii". "I.L. Caragiale,

"Zoe si Tipatescu traiesc un adulter care le tihneste". "Zoe isi imparte gratiile cu prefectul". "Caragiale descrie in "O scrisoare pierduta" puterea si stabilitatea infidelitatii". "I.L. Caragiale, distinsul nostru Mos Virgula, bardul de la Haimanale". "Caragiale este unul dintre marii nostri comici". "Caragiale participa la dezvoltarea limbii si literaturii romane". "Personajele au o exprimare elevata, dar nu corecta". "Caragiale a surprins substraturile atat ale lumii politice, cat si ale amorului, ca act de tradare". Curata tradare!, cum ar spune scriitorul. Iar tradarea au comis-o nimeni altii decat unii dintre profesorii nostri de limba si literatura romana la concursul de titularizare, de fixare pe post din acest an. De regula, ne amuza perlele culese de prin lucrarile elevilor. Exprimarile ce ne gadila intr-un mod neplacut auzul sunt puse pe seama neinvatatului, a emotiilor. Daca devenim ceva mai atenti, intelegem ca nazbatiile scrise de elevi prin lucrarile lor isi au cauza in extrem de slaba preocupare a programei scolare de limba romana pentru formarea vocabularului elevilor, pentru structurarea discursului scris si oral, pentru coerenta ideatica si corectitudinea gramaticala, pentru inexistenta oricarei referiri la semantica. Oricum am privi lucrurile, cand lecturam scrieri scolaresti de tot hazul (si necazul!) nu ne impacientam prea tare. In fond, invataceii sunt in curs de formare, mai au de trudit pe ogorul limbii romane si mai exista cel putin o sansa (macar, teoretic) sa se indrepte. Dar cand citesti aberatii de genul celor cu care am inceput acest comentariu, mai ca ti se pune pata "definitiv si pentru totdeauna" (ca sa ma pastrez in tonul profesorilor nostri). Nu-mi trece prin minte sa moralizez pe cineva ori sa intind pelteaua afirmand ca este inadmisibil ca un profesor de limba si literatura romana sa produca astfel de formulari. Ma intreb insa ce se va alege de elevii unor astfel de profesori. Cum vor arata lucrarile la examenele si tezele copiilor ce vor avea nesansa sa incapa pe mainile dascalilor de limba romana care nu stiu sa faca acordul intre articolul posesiv (a, al, ai, ale) si substantivul pe care-l determina ori care umplu la repezeala pagini intregi de agramatisme? Cum vor arata orele de limba materna si de literatura a romanilor cand ditamai profesorul scrie negru pe alb ca "Bubico" si "Dl. Goe" sunt comedii scrise de I.L. Caragiale? Profesorii universitari din Capitala care au corectat lucrarile (cei care ne-au oferit aceste exemple) sunt de-a dreptul socati. Spun ca nu se poate ca, an de an, nivelul de pregatire al dascalilor sa se arate a fi din ce in ce mai slab. Mi se pare aiurea sa te intrebi asta, cand acesti oameni au trecut prin mainile acelorasi universitari, ca studenti. Sigur, nu conteaza ca universitarul X sau Y este foarte sever si impune studentilor studiu si seriozitate, responsabilitate, cand alti colegi de-ai sai lasa jos de tot stacheta pregatirii profesionale, atat de jos incat o trec si cei care din intamplare se afla prin vreo sala de curs. Examenul de fixare pe post a profesorimii romane arata adevaratul nivel de pregatire al celor care ne lumineaza pe toti. Rezultatele acestuia sunt dezastruoase. Daca, in anii '90, la aceste concursuri notele sub 5,00 erau in jurul catorva sute din cele cateva zeci de mii de participanti, din 2000 incoace, trupa repetentilor se masoara in procente. In 2002, 32 la suta au luat note sub 5,00. In 2003, cand examenul a fost de tip grila, test (n.n. - adica hazardul si suflatul au putut influenta in mare masura bifarea unui raspuns corect), procentul celor cu note sub 5,00 a fost de 4 la suta, pentru ca, anul acesta, pe subiecte de tip clasic, procentul sa se ridice din nou la peste 22 la suta. MEC se straduieste sa dreaga busuiocul, ascunzand procentele dezastruoase de ochii presei. Degeaba! Paguboasa atitudine. Ce nu trebuie sa vedem? Cat suntem de superficiali? Cat de slabi sunt cei care ii invata carte pe elevii care iau in proportii alarmant de mari bacalaureanul, testele nationale cu note fabuloase? Este inspaimantatoare (n.m. - si chiar nu cred ca acest cuvant poate cuprinde si reda cu exactitate starea reala) aceasta situatie. Cei care iau note de piciorul broastei nu sunt cine stie ce babatii, profesori zaharisiti prin cotloanele tarii. Acestia, in general, s-au aranjat. Acum vin la concurs oameni tineri, absolventii de dupa revolutie ai invatamantului superior romanesc. Pana si orbii pot vedea cum se inchide cercul, cum relatia cauza-efect incepe sa ne impresoare, strangandu-ne intr-o mediocritate tot mai aurita si din ce in ce mai zgomotoasa. Tot sistemul de invatamant este dinamitat de efectele invatarii de mantuiala, si asta fiindca nici un ministru al scolii nu a vrut sa tina cu dintii, in primul rand, de formarea impecabila a viitorilor dascali. Nu vom putea niciodata sa cerem elevilor sa fie buni daca nu vom cere aceasta mai intai profesorilor. Cand pregatirea didactica a acestora o lasi in seama unui modul de cateva luni (cum arata astazi curricula pregatirii pentru departamentele psihopedagogice pe care orice absolvent de invatamant superior trebuie sa-l parcurga pentru a fi profesor), nu te poti astepta ca viitorul dascal sa stie sa stapaneasca o clasa de elevi, sa stie cum si ce sa predea. Nu-i poate intelege pe elevi un profesor care nu-i cunoaste. Cred ca a venit ceasul in care ministerul chiar trebuie sa-si ia in serios sarcina de a organiza si superviza activitatile didactice menite sa ridice calitatea actului educational. Timpul facaturii, al spoielii, al bramburelii s-a sfarsit. Altfel, ne mananca propria noastra inconstienta. Rapid, trebuie analizate curricula universitara, modul de organizare a practicii pedagogice, modul de obtinere a notelor de catre studenti, felul in care se desfasoara procesul de fabricare a dascalilor. Fiindca, vrem-nu vrem, invatamantul are inca drept regula principala a transmiterii informatiilor si a formarii personalitatii relatia profesor-elev. Iar conducator, magister este inca dascalul.