Profesorii cand dau Capacitatea?

In 2002, dupa cele 2 sesiuni ale examenului, aproximativ 11 la suta din numarul total al absolventilor invatamantului obligatoriu nu au promovat Capacitatea. Tot in vara trecuta, mai bine de 35.000 de

In 2002, dupa cele 2 sesiuni ale examenului, aproximativ 11 la suta din numarul total al absolventilor invatamantului obligatoriu nu au promovat Capacitatea. Tot in vara trecuta, mai bine de 35.000 de elevi nu s-au inscris, iar 5.325, desi s-au inscris, nu s-au prezentat la examen. In acest an, numarul celor care nu s-au inscris este cu peste 10.000 mai mare (n.n. - in cifre absolute, numarul neinscrisilor este de 47.067), iar al neprezentatilor la examen mai mic cu 1.500. Cum diferenta dintre promotii este aproape nesemnificativa (3.161 elevi mai putini in acest an), raportarile la anul trecut pot fi elocvente pentru fenomenul "fuga de examene" pe care tocmai il traim. In 2003 (aceeasi sesiune - iunie) au promovat Capacitatea cu 2,86 la suta mai putini elevi decat anul trecut. Simpla enumerare a cifrelor si procentelor este inutila, daca nu ne punem doua intrebari simple: de ce, oare, scade interesul elevilor fata de examenul de finalizare a ciclului obligatoriu? De ce scade, in acelasi timp, continuu, performanta educationala, cuantificata in note? Cauzele pot fi multiple. Dl. presedinte Ion Iliescu identifica, mai zilele trecute, doua: "saracia si tentatiile din mediul celor cu venituri mari". In opinia sefului statului, copiii nu mai sunt interesati de scoala fie pentru ca n-au dupa ce bea apa, fie pentru ca beau orice, numai apa nu. S-ar putea ca dansul sa aiba partial dreptate. Interesul pentru carte si scoala, increderea in invatatura or fi fiind ele in vreo relatie oarecare cu starea materiala, dar nu aceasta este de natura sa determine o schimbare de atitudine atat de semnificativa pe cat reiese, fie si numai din simpla statistica. In spatele cifrelor si procentelor descrescatoare stau, in primul rand, un proces educativ in degringolada, un sistem national de invatamant aflat sub domnia provizoratului, o politica educationala cvasiinexistenta. Traduse in fapte de zi cu zi, aceste sintagme inseamna scoli care arata mai degraba a inchisori, programe scolare supraincarcate, manuale terfelite, laboratoare cu lacate pe usi din lipsa materialelor didactice si a consumabilelor, profesori aflati in tranzit prin scoala. Inseamna, in acelasi timp, o legislatie care se schimba mai ceva ca morisca de hartie in bataia vantului. Acum patru ani s-a introdus in invatamantul romanesc examenul de capacitate. Astazi, dupa publicarea in M.O. a noilor prevederi, tot romanul stie ca este aproape o pierdere de timp sa mai dea copilul examen, fiindca de la anul acesta este desfiintat. Nu pledam, Doamne fereste, pentru mentinerea lui, fiindca de la bun inceput am scris ca este inutil si neadecvat finalizarii invatamantului obligatoriu. Azi, vedem ca si clasa politica a ajuns la aceeasi concluzie, dar nu fiindca ne-ar fi ascultat pe noi, ci pentru ca ne-a obligat Europa. Diferenta este doar ca, in acesti 4 ani, atentia a patru promotii de elevi a fost canalizata nu spre achizitionarea de cunostinte si deprinderi educationale, ci spre "impuscarea" notelor, cresterea pilelor si a meditatiilor pentru a face fata unei incercari, Capacitatea. Ce incredere sa mai aiba, deopotriva, parinte si elev, in examenul care-i determina viitorul (fiindca in functie de media de la Capacitate elevul este admis la liceu sau la scoala profesionala), cand vede ca un ditamai profesorul nu este in stare sa corecteze o lucrare! Cele doua incidente majore, vedetele acestei sesiuni (notarea unei lucrari cu 3,90 in loc de 9,20 sau a celei care, desi trebuia notata cu nota maxima, pentru ca profesorul a uitat sa bifeze raspunsurile, a primit 5,60), sunt demne de cartea recordurilor si indreptatesc pe deplin lehamitea. Ce incredere sa mai ai intr-un examen in care, dupa contestatii, au fost modificate mai bine de 1 la suta din note? In cifre, acest banal 1 la suta inseamna aproximativ 27.000 de lucrari notate aiurea! Sigur, si profesorii sunt oameni, si ei pot gresi, dar parca e prea de tot. E clar ca, undeva, ceva nu e in regula. Nu stim insa cat din aceasta neregula provine din coruptie si cat din incompetenta, din dezinteres. La Cotroceni, la Palatul Victoria, unde lumea e ocupata cu politica, se poate ca lucrurile acestea sa nu fie "importante". Trist este ca nici pe la "ministerul scoalelor" si, mai ales, nici prin cancelarii, nu prea se mai sinchiseste nimeni. Aceasta fiindca multi dintre dascali au deja raspunsul pregatit: copiii sunt de vina, ei nu mai invata, tembelii, fiindca ii fura peisajul! Copiii invata, sarmanii! Invata sarguincios, chiar, tot ceea ce le predam noi, dascalii obositi, indiferenti si naraviti in rele. Copiii sunt oglinda vie a ceea ce se vede din noi. Bine ca am ispravit cu Capacitatea, fiindca, mai cu seama dupa aceasta ultima sesiune, s-a dovedit ca nu avem capacitatea sa facem educatie.