Principiul obedientei

Cu cateva saptamani in urma, presedintele Iliescu a chemat peste o suta de oameni de cultura la Cotroceni pentru a-i face sa simta ca nu sunt cu totul abandonati. Nu sunt date ca ar fi reusit. Cu

Cu cateva saptamani in urma, presedintele Iliescu a chemat peste o suta de oameni de cultura la Cotroceni pentru a-i face sa simta ca nu sunt cu totul abandonati. Nu sunt date ca ar fi reusit. Cu acest prilej insa, domnul Iliescu a mai dat un semnal, discret, dar infricosator de limpede. Dintre cei inscrisi la cuvant (academicieni, parlamentari, artisti cunoscuti) presedintele i-a dat prioritate unui tinerel, folosind, spre surprinderea asistentei, indemnul prietenos "Poftim, Dragos!". Iar Dragos a iesit dintr-un colt si a baiguit ceva despre "finantarea culturii prin grant-uri" (pronuntat cu accent americanesc). Pentru cei care stiau cine e personajul a devenit clar inca din acel moment ca grija parinteasca a presedintelui, ce-l scotea in ochii lumii pe Dragos Seuleanu, director executiv al SRR, fiindca despre el este vorba, echivala cu impingerea acestuia in scaunul de presedinte al Societatii Romane de Radiodifuziune, in locul lui Andrei Dimitriu. Insul cu pricina fusese introdus in SRR pe post de cal troian inca din ultimul an al mandatului CDR, in urma unei intelegeri intre Gabriel Tepelea (PNTCD) si Adrian Nastase (PDSR). Actualul premier demonstra inca de pe atunci ca gandeste in perspectiva. Dupa alegeri, baiatul de casa al partidului s-a infoiat si, cu spatele bine asigurat, a inceput lupta pentru presedintie. Schimbarea, dorita aprig si de partid, a fost amanata numai de gura presei, care a atras atentia asupra politizarii mass-media publice luni de zile, pana s-a plictisit. Moment in care PSD a atacat brusc, organizat, castigand o noua lupta in razboiul pentru imagine pe care il duce pe toate fronturile de la inceputul acestui mandat. Adevarul e ca are toate sansele sa intre in istorie trocul pe care l-a pus la cale partidul de guvernamant, care a cedat monopolul administrarii padurilor, la cererea UDMR, in schimbul votului impotriva raportului pe 2000 al SRR. S-a ajuns astfel in incredibila situatie ca datele concrete, cifrele, tabelele si graficele incluse in acest raport si demonstrand cea mai buna performanta a SRR din ultimii 11 ani - 59,5 miliarde profit si 81,7 miliarde investitii si modernizari - sa fie interpretate in functie de comandamentele politice. Acest raport, pe baza caruia ar fi trebuit, conform legii, sa se decida soarta actualei conduceri a SRR, dovedeste ca in ultimii ani Radioul public se bucura nu numai de bunastare materiala, ci si de aprecierea ascultatorilor pentru programele sale editoriale. In aceste conditii, semnalul e clar: nu se aplica principiul competentei in institutiile publice, ci principiul obedientei. Restul sunt vorbe, necesare pentru construirea de discursuri. Un lucru e cert: prin decizia luata, partidul unic isi boteste serios "fata europeana", lasand sa se vada ranjetul propagandistilor ahtiati dupa imagine ca instrument de tinere sub control a electoratului. Ar trebui sa ne sperie pe toti nu numai primitivismul procedeului, ci si obraznicia comentariilor "de dupa", emise de un domn pe nume Gusa, secretar general al PSD, care a afirmat nici mai mult, nici mai putin ca, prin protestele lor impotriva influentarii politice a mass-media, partidele din opozitie "ii jignesc pe profesionistii din mass-media considerand ca acestia s-ar lasa aserviti". Reprezentantul partidului cu maniere imprumutate din arsenalul dictaturii se face ca uita de protestele profesionistilor din Radio, de scrisorile deschise si memoriile trimise de realizatorii de programe, de Orchestra Radio, care a apelat la greva japoneza pentru a-si manifesta dezacordul cu acest procedeu. In luna noiembrie nu mai putin de 80 de intelectuali, nume sonore al culturii romane, si-au pus semnaturile pe un Apel facut public, in speranta ca vor impiedica aceasta decizie luata impotriva oricarei logici. Erau acolo referiri la dreptul la libera informare, castigat prin Revolutia din 1989, la imaginea Romaniei in lume etc. Tonul era ferm, dar decent. Ce-i drept, nu semana cu tropaiturile la care au apelat parlamentarii PSD pentru a-i bruia pe colegii lor din Parlament miercuri, cand s-a decis soarta SRR. Ce-ar fi vrut domnul Gusa sa faca mai mult profesionistii din Radio si oamenii de cultura? Poate sa atace sediul Guvernului, sa iasa la miting, sa asiste la urletele din Parlament si sa tropaie la randul lor? Cred ca cel mai nimerit mod de a protesta in acest moment, in care a devenit clar ca dreptul la libera exprimare e pentru guvernantii de azi numai o figura de stil, ar fi ca toti cetatenii romani sa refuze a mai asculta posturile nationale de Radio si a mai urmari programele Televiziunii publice (care va fi si ea "cucerita" curand de partid) pentru a evita marea manipulare ce li se pregateste.