Principiul disperarii

Un om vine din lagar, unde a fost zeci de ani prizonier. Il aduci in casa si il asezi la masa, prima lui masa omeneasca dupa atata amar de vreme. Cand iesi o clipa, omul insfaca, fara sa fi luat o

Un om vine din lagar, unde a fost zeci de ani prizonier. Il aduci in casa si il asezi la masa, prima lui masa omeneasca dupa atata amar de vreme. Cand iesi o clipa, omul insfaca, fara sa fi luat o imbucatura, doua chifle si o bucata de cascaval si le indeasa in buzunar. Ce faci cand bagi de seama asta, il ameninti ca-l dai pe mana politiei? Scena aceasta e dintr-un film rusesc, odinioara foarte popular la noi, Gara pentru doi. Ea exprima exact, cred, atitudinea jenanta pana la durere a presedintelui Frantei fata de Romania. "Frere Jacques" vorbeste despre Romania ca si cum n-ar sti unde-am fost noi in ultimii 50 de ani. Celavecul acela din filmul rusesc nu era hot, inainte de a fi trimis in lagar fusese pianist, nici acum el nu fura, ci isi punea deoparte rezerve ca un biet om chinuit de amintirea zilelor negre... Ce se face ca nu intelege dl. Chirac, si nu stiu daca e vreun lider european care sa se gandeasca la asta, e ca Romania nu e nici pro-americana, nici antifranceza sau antigermana, si cu atat mai putin setoasa de sange in Irak. Ministrul francez al Apararii, Michele Alliot-Marie, avertiza ca atitudinea statelor candidate la UE "risca sa fie de neinteles pentru opinia publica europeana". N-ar fi o noutate: au inteles vreodata cu adevarat europenii, si in special francezii, ce a trait Romania sub comunism? Romania este disperata. De o jumatate de veac e proscrisa, e la marginea lumii, de o jumatate de veac se numara printre cele mai batute de soarta dintre acele "pays qui ont connu une longue nuit derriere le rideau de fer, des pays qui ont reve de liberte et qui ont reve d'Amerique..." cum mai intelept spune ministrul de externe francez, de Villepin, si, nu intamplator, nu e nevoie sa traduc. E greu de introdus disperarea in ecuatiile reci ale politicii mari, iar Franta a uitat ce inseamna: cat de pro sau anti era Parisul cand au debarcat americanii si englezii in Normandia? Romania vede in Statele Unite, in clipa de fata, cea mai puternica garantie ca nu va fi nevoita sa se intoarca in mlastina. De aceea se agata, cu disperare si exasperare, de pozitia de forta, in detrimentul ratiunii si democratiei, pe care o adopta America. Un contraargument la cele spuse ar fi ca Romania procedeaza astfel potrivit unui interes propriu, local, si nu potrivit unor principii politice. Asa e, dar cine procedeaza principial in chestiunea irakiana? Pacifismul, grija pentru vietile omenesti, sau interesele petroliere ale Frantei in Irak il determina pe dl. Chirac sa cante partitura contre guerre? Pentru promovarea democratiei in dauna dictaturii, SUA calca Europa in picioare inainte de a invada Irakul? Nu cred in maculatura dementa, aparuta si in Franta, care "demonstreaza" ca asasinatul in masa din 11 septembrie 2001 a fost pus la cale de americanii insisi, in combinatie cu evreii. Din pacate insa, SUA se comporta ca si cum ar fi avut nevoie de 11 septembrie. Caci alta justificare pentru atacarea acum a Irakului nu exista. Inconsistenta motivelor de razboi a scos milioane de oameni pe strazile planetei, si acestia nu mai sunt grupuri de spargatori profesionisti de geamuri la McDonald's. Ca regimul dictatorial al lui Saddam Hussein ascunde arme de distrugere in masa? Si pentru asta trebuie "descoperite" tot felul de tevi si tingiri prin magaziile dezafectate din Bagdad? Pai, regimul lui Kim Jong Il, alt democrat de vita veche, nu ascunde nicidecum armele nucleare, dimpotriva, da asigurari Americii ca Phenianul poate bombarda atomic orice tinta de pe teritoriul ei. Aplicand criteriile cu care e scarmanat Irakul, ar trebui ca de maine toata armia americana din Golf s-o ia spre Marea Galbena - numai ca in Coreea de Nord nu prea e petrol, cum nu era nici in Romania cand asteptam sa vina marines americani sa ne scape de Ceausescu... Dincolo de razboiul declaratiilor, e evident pentru orice minte lucida ca americanii n-or sa mai debarce inca o data in Europa. La capatul acestei tarantele politice se va ajunge la o formula de compromis, si dl. Chirac stie asta foarte bine. Si mai stie ca noi, romanii, nu avem cum sa uitam ca destinul nostru e legat de peste un veac si jumatate de Franta si ca la Madrid, in 1997, dl. Chirac a bagat piciorul in usa pentru Romania, in vreme ce SUA s-au opus categoric primirii noastre in NATO. Ca in scurt timp, moneda de referinta a BNR nu va mai fi dolarul, ci euro... Daca d-lui presedinte Chirac nu-i plac filmele rusesti, i-as aminti o poveste frantuzeasca: cand politia i l-a adus in zori pe oaspetele sau de seara, ocnasul abia eliberat Jean Valjean, cu sfesnicele furate, monseniorul Bienvenu, preotul din Digne, i-a schimbat viata acestui om nespunand decat: "Dar ti-am daruit si tacamurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!"