Presedintele Chirac ataca dur Romania si Bulgaria

* "Nici daca ar fi dorit sa-si diminueze sansele de a intra in Europa nu gaseau o cale mai potrivita" * "Cand faci parte dintr-o familie, ai, oricum, mai multe drepturi decat atunci cand bati la usa, incercand sa intri"

Luni seara, liderii Uniunii Europene au reusit sa adopte o declaratie comuna asupra Irakului si sa salveze, astfel, aparentele unei unitati de pareri in cadrul UE. Declaratia, destul de putin angajanta, pledeaza pentru "dezarmarea totala si neconditionata a Irakului", afirma ca "razboiul nu e inevitabil" si ca "forta nu trebuie autorizata decat in ultima instanta". Textul este cat se poate de neutru si permite diverse interpretari; foarte probabil, fiecare membru al Uniunii il va interpreta in folos propriu la dezbaterile de vineri, din Consiliul de Securitate al ONU. Rasufland usurati ca au reusit sa salveze aparentele si de data aceasta, sefii de state si guverne ai UE au plecat, fiecare, acasa, lasand in seama reprezentantilor Troicii UE (formata din Danemarca, Grecia si Italia), a presedintelui Comisiei Europene, Romano Prodi, si a Inaltului Reprezentant pentru politica externa si de securitate comuna, Javier Solana, misiunea de a-i primi, a doua zi, pe reprezentantii tarilor candidate, pentru a le comunica pozitia comuna a Uniunii, careia trebuie sa i se ralieze. Inainte sa paraseasca Bruxellesul, presedintele Frantei, Jacques Chirac, s-a lansat intr-o virulenta critica la adresa tarilor candidate, care au avut "nesabuinta" de "a se ralia prematur pozitiei americane". Desi membrii marcanti ai Uniunii s-au numarat printre semnatarii "scrisorii celor opt" (document care, alaturi de declaratia Grupului de la Vilnius din 6 februarie, exprima sprijinul fata de pozitia Washingtonului in criza irakiana), Chirac s-a referit, in rechizitoriul sau, doar la tarile candidate, carora a tinut sa le aduca aminte care le este locul. "Cand faci parte dintr-o familie, ai, in orice caz, mai multe drepturi decat atunci cand bati la usa, incercand sa intri", a explicat el. "Si daca la primul subiect dificil te apuci sa-ti spui parerea fara sa te consulti cu ansamblul din care vrei sa faci parte, acesta nu e un comportament responsabil. Nu dai dovada de prea multa buna crestere", a continuat seful statului francez, calificand demersul est-europenilor drept "primejdios". "Sa nu uitam ca extinderea mai trebuie si ratificata, si, in unele cazuri, chiar prin referendum", a insistat el, avertizand ca "un asemenea demers nu poate decat sa consolideze sentimentul de ostilitate la adresa tarilor candidate in cadrul opiniilor publice europene". Un loc special pe scala dispretului chirac-ian a fost rezervat Romaniei si Bulgariei, "tari care mai au de asteptat pana in 2007 pana sa adere la Uniune". "Daca ar fi dorit sa-si micsoreze sansele de a intra in Uniune, n-ar fi putut gasi o cale mai potrivita", a declamat, teatral cum ii este obiceiul, presedintele Frantei, amintind ca aceste tari au avut, inca de la inceput, "o foarte delicata pozitie la adresa Europei". (Aluzie probabil la adresa "disidentei" din vara trecuta a Romaniei, care a fost prima tara semnatara a acordului garantand imunitatea militarilor americani in fata Curtii Penale Internationale, in ciuda recomandarilor de la Bruxelles). Bucurestiul si Sofia "s-au dovedit, in acelasi timp, nu foarte bine crescute, si un pic inconstiente de pericolele pe care le presupune o aliniere prea rapida la pozitia americana", a conchis liderul de la Paris in finalul rechizitoriului sau. O astfel de izbucnire din partea presedintelui francez era de asteptat, inca de la publicarea "scrisorii celor opt", urmata, la o saptamana, de declaratia adoptata la ONU de statele din grupul de la Vilnius, printre care se numara si Romania. Chirac, care se considera unul dintre promotorii extinderii europene, a fost profund marcat de atitudinea pro-americana a statelor din estul Europei, a caror primire in Uniune s-a chinuit sa o promoveze. Fiecare miscare a est-europenilor in directia Washingtonului - de la acordul Romania-SUA asupra TPI la cumpararea, de catre Varsovia, a avioanelor F16 americane in locul Mirage-urilor frantuzesti, la perseverenta cu care Bulgaria a sustinut, in Consiliul de Securitate, pozitia americana - a fost resimtita de presedintele francez ca pe o jignire personala. Fidel discipol al generalului de Gaulle, Chirac a incercat, pe parcursul intregii sale cariere politice, sa diminueze influenta americana in Europa, pe care ar fi dorit-o condusa de un tandem franco-german (in cel mai rau caz, de o axa Paris-Berlin-Londra). Admiterea in Uniune a zece-douasprezece state pro-americane modifica echilibrul de forte in Europa, amenintand direct autoritatea Parisului. Pe de alta parte, "insubordonarea" micilor sateliti este cat se poate de neplacuta pentru liderul francez, care a inceput sa ia in calcul perspectiva de a fi pus in inferioritate la viitoarele dezbateri europene, de un front puternic grupat in jurul Marii Britanii (tara cu interese de obicei divergente de ale tandemului franco-german). Asa cum s-a demonstrat in timpul crizei irakiene, Europa nu este condusa de tandemul franco-german. Cei doi "grei" n-au reusit sa impuna punctul lor de vedere celorlalti membri UE; ei au dovedit, insa, ca vocile lor sunt suficient de puternice pentru a nu putea fi ignorate - nici in Consiliul de Securitate, nici la NATO, cu atat mai putin la UE. Chirac le reproseaza candidatilor ca "nu s-au consultat cu Europa". Unii poate ca nu si-au trimis emisari la Paris sau Berlin. Ministrul roman de Externe, Mircea Geoana, a fost la Paris in plina criza europeana. Sa fie reprosurile dure ale lui Chirac la adresa Romaniei datorate faptului ca Bucurestiul nu a tinut seama de sfaturile primite cu acea ocazie?