Peste 300.000 de oameni mor înecați anual. Două măsuri simple pot salva viața a sute de mii de copii până în 2050

În întreaga lume, înecul determină decesul a aproximativ 300.000 de persoane anual. Copiii sub 5 ani reprezintă peste 25% din total. Prin adoptarea a doar două măsuri ar putea fi salvată viața a sute de mii de copii pentru care apa reprezinta astăzi un pericol.

Înecul omoară anual 300.000 oameni FOTO: Shutterstock

Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția că an de an mor înecați (este vorba de înecul cauzat de submersie/imersie în lichid), în toată lumea, peste 300.000 oameni. Cele mai multe victime sunt copii. Prin doar două măsuri care îi vizează s-ar putea preveni, până în 2050, decesul a peste 770.000 de copii.

Cât de des mor copiii prin înec

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în fiecare an mor prin înec, pe tot globul, aproximativ 300.000 persoane. Această situație de urgență afectează disproporționat copiii și tinerii. Astfel, copiii cu vârsta sub 5 ani reprezintă aproape un sfert din totalul deceselor cauzate de înec. Înecul este a patra cauză de deces în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani și a treia cauză de deces în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 5 și 14 ani. Prin doar două măsuri care să înceapă să fie aplicate imediat statistica nefastă s-ar putea schimba radical până în 2050.

Din totalul deceselor înregistrate, 92% au loc în țările cu venituri mici și medii.

Ratele mortalității prin înec sunt de peste trei ori mai mari în țările cu venituri mici și medii decât în ​​țările cu venituri mari. Peste jumătate din cazurile de înec din lume au loc în Regiunea Pacificului de Vest a OMS și în Regiunea Asiei de Sud-Est a OMS.

Vârsta, poate cel mai important factor de risc

Deși din anul 2000 și până în prezent rata mortalității prin înec a scăzut la nivel mondial cu 38%, ajungând de la 6,1 cazuri la 100.000 locuitori la 3,8, decesele prin înec rămân o criză de sănătate publică, avertizează OMS. Această criză poate fi însă prevenită. Pentru asta trebuie înțeleși factorii de risc și trebuie acționat asupra lor.

Vârsta este cel mai important factor de risc atunci când vorbim de copii. Copiii mici prezintă un risc deosebit de ridicat de înec din cauza imposibilității de a evalua riscurile și a lipsei de abilități de înot și siguranță în apă. Riscul de înec crește atunci când copiii interacționează cu apa în afara supravegherii active a unui adult.

„Copiii și tinerii cu vârste cuprinse între 0 și 29 de ani reprezintă peste jumătate (57%) din totalul deceselor prin înec. Cele mai mari rate de înec per populație se înregistrează în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani. La nivel regional, ratele de înec în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani sunt cele mai ridicate în Regiunea Mediteranei de Est a OMS, la 16,8 decese la 100.000 de locuitori. În Regiunea Pacificului de Vest a OMS, copiii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani mor mai frecvent din cauza înecului decât din orice altă cauză”, arată OMS.

Pe de altă parte, rata mortalității prin înec în rândul bărbaților este de peste două ori mai mare decât în ​​rândul femeilor. Cifrele se explică prin faptul că bărbați se expun mai mult la apă și au comportamente mai riscante: înotul singur, consumul de alcool înainte de a înota singur și plimbările cu barca.

Și statutul se reflectă în cifrele privind victimele înecului. Persoanele din comunitățile sărace sunt mai expuse riscului de înec și, prin urmare, se numără mult mai des printre victime, pentru că utilizează iazuri, râuri sau lacuri pentru îmbăiere sau utilizează fântâni deschise pentru accesul la apă.

Decesele prin înec cresc cu 7,2% pentru fiecare creștere cu 1°C a temperaturii

Factorii de risc sunt completați de expunerea ocupațională, persoanele cu ocupații precum pescuitul comercial sau de subzistență confruntându-se cu un risc substanțial mai mare de înec. Se estimează că peste 32.000 de pescari mor în timp ce lucrează în fiecare an. Schimbările climatice au agravat acest pericol, fenomenele meteorologice extreme și dezastrele naturale devenind în ultimii ani mai răspândite și mai distructive.

Inundațiile și valurile de căldură, și acestea consecințe ale schimbărilor climatice, au la rândul lor o pondere însemnată printre cauze. Înecul este responsabil pentru 75% din decesele cauzate de inundații, iar riscurile de înec cauzate de inundații sunt deosebit de mari în țările cu venituri mici și medii, unde sistemele de avertizare timpurie și infrastructura de atenuare a inundațiilor sunt subdezvoltate.

Valurile de căldură cresc riscul de înec și prin faptul că tot mai mulți oameni caută apă pentru a se răcori și, de obicei, petrec perioade mai lungi de timp în apă și pe apă. Studiile arată o asociere puternică între valurile de căldură și înec. În Regatul Unit, de exemplu, cercetările au constatat că decesele prin înec cresc cu 7,2% pentru fiecare creștere cu 1°C a temperaturii. Riscul este, de asemenea, de aproape cinci ori mai mare în zilele în care temperaturile depășesc 25°C, comparativ cu zilele sub 10°C.

Transportul pe apă este și acesta un factor de risc, în special în condiții meteorologice periculoase sau fără echipament de siguranță adecvat. În țările cu venituri mici și medii transportul pe apă este semnificativ mai puțin reglementat decât în ​​țările cu venituri mari, astfel că naveta zilnică are loc adesea pe nave supraaglomerate și nesigure, operate de personal care nu a fost instruit să recunoască condițiile periculoase sau să efectueze navigație în larg.

Migranții, de asemenea, se numără adesea printre victime, căutarea refugiului din cauza conflictelor politice și/sau economice dovedindu-se uneori o călătorie mortală. Mulți oameni recurg la canale de migrație extrem de periculoase, folosind adesea ambarcațiuni supraaglomerate și nesigure, lipsite de echipamente de siguranță sau operate de personal necalificat.

Supravegherea copiilor preșcolari poate schimba cifrele

Prevenirea acestor tragedii este posibilă, fiind, de altfel, țări, precum Thailanda, care au dovedit cu brio acest lucru.

Acoperirea fântânilor, utilizarea barierelor la uși și a țarcurilor de joacă, împrejmuirea piscinelor și controlul accesului la pericolele acvatice reduc considerabil expunerea și riscul la pericolele acvatice.

De asemenea, supravegherea preșcolarilor la nivel comunitar poate reduce riscul de înec, aducând totodată și alte beneficii pentru sănătatea acestora.

Cursurile de înot, salvatoare de vieți

Predarea noțiunilor de înot de bază, a siguranței în apă și abilităților de salvare în siguranță, care să-i vizeze pe copii, este o altă abordare preventivă. Pentru o gestionare generală a riscurilor sunt necesare: o programă de învățământ testată din punct de vedere al siguranței, o zonă de antrenament sigură, screening și selecție a elevilor și raporturi elev-instructor stabilite pentru siguranță.

„Un model de investiții al OMS în prevenirea înecului între acum și 2050 arată că extinderea a doar două intervenții generează economii. Prin investiții în programe de îngrijire de zi pentru preșcolari și prin predarea abilităților de bază de înot, cu 774.000 de copii mai puțini s-ar îneca între acum și 2050. În plus, alți 178.000 de copii ar evita răni grave, care le pun viața în pericol, cauzate de înec non-fatal, în aceeași perioadă. Se preconizează că extinderea acestor două intervenții va duce la economii de peste 400 de miliarde de dolari americani - un randament de 9 ori mai mare decât valoarea costului extinderii intervențiilor”, mai arată OMS.

Legislația eficientă și politicile care să asigure respectarea acesteia ar putea și acestea să prevină multe din decesele prin înec.

În aprilie 2021, Adunarea Generală a ONU a adoptat prima Rezoluție privind prevenirea înecului, care a evidențiat legăturile cu dezvoltarea durabilă, echitatea socială, sănătatea urbană, schimbările climatice, reducerea riscului de dezastre și sănătatea și bunăstarea copiilor. Tot atunci s-a anunțat ziua de 25 iulie ca  Ziua Mondială de Prevenire a Înecului .

„Fiecare înec este o tragedie, iar majoritatea pot fi prevenite”, a declarat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.