Parazitii gaurilor negre

Guvernul Nastase este supus de la o vreme unui foc concentric de critici din exterior. Indiferent din ce parte vin "ghiulelele", din Europa sau din America, motivul ofensivei este acelasi - coruptia.

Guvernul Nastase este supus de la o vreme unui foc concentric de critici din exterior. Indiferent din ce parte vin "ghiulelele", din Europa sau din America, motivul ofensivei este acelasi - coruptia. O coruptie omniprezenta, care in pofida bunelor intentii de care au dat dovada guvernantii de la Bucuresti, continua sa se manifeste nestingherita. Multi romani sunt probabil nedumeriti. Dintr-o data, s-au pus toti pe noi, de parca ar vrea sa ne termine, par unii inclinati sa creada. Daca criticii nostri si-ar fi propus un asemenea obiectiv, sarcina lor ar fi fost mult mai usoara. Ne-ar fi lasat sa continuam drumul spre prapastie. Romania este singura tara candidata la integrarea in Uniunea Europeana care nu are o economie de piata functionala. Si nici nu va avea atata timp cat coruptia isi va face de cap. "De ce sa mancam paine scumpa, facuta din grau romanesc, pe care taranii cer atat de mult?" - s-au intrebat adesea politicienii nostri, care aveau pregatit si raspunsul: "Sa facem un import fara taxe vamale". Astfel de scutiri s-au dat cu nemiluita, insa painea nu s-a ieftinit, pentru ca intreg castigul a intrat in buzunarul politicienilor, care in cele mai multe cazuri sunt si oameni de afaceri, pe fata sau mascati. Dezastrul agriculturii romanesti a inceput in 1991, cand, in loc sa se achizitioneze grau din productia interna, s-a facut primul import masiv cu scutiri de taxe vamale. Taranii au primit in anul urmator credite preferentiale, dar mai mult pentru a-i vota pe guvernantii de atunci, decat pentru cresterea productiei, deoarece volumul lor n-a fost nici pe departe la nivelul veniturilor pe care le-ar fi obtinut din valorificarea recoltei. Ca urmare, productia a scazut. De atunci, Romania, tara care dispune de unul dintre cele mai mari potentialuri agricole din Europa, importa produse agroalimentare de 3-4 ori mai mult decat exporta. Un mecanism foarte ingenios, care imbina coruptia cu frauda fiscala, a fost pus la punct si in industrie. Doua SRL-uri, de regula cu radacini adanci in mediul politic, s-au plasat la "intrarea" si, respectiv, la "iesirea" dintr-o intreprindere de stat. Primul ii vindea scump materii prime. Al doilea ii cumpara ieftin productia. Firmele-capusa au castigat, intreprinderile parazitate au pierdut si in cativa ani au devenit adevarate gauri negre. Inainte de privatizare, Sidex Galati avea 1.400 de SRL-uri-capusa si producea zilnic pierderi de un milion de dolari. Este deci de inteles de ce merge privatizarea atat de greu in Romania. Cei ce au guvernat tara dupa 1989 n-au protejat oameni, ci locuri de munca si intreprinderi falimentare, de pe urma carora au supt cat au putut. Cand un parlamentar se bate pentru a mentine in viata o intreprindere neperformanta, scopul lui nu este atat sa previna concedierile, care aduc somaj si saracie, cat sa asigure bunastarea propriului partid si a sa personala. Reducerea, stergerea sau reesalonarea datoriilor unei societati ineficiente, care poate astfel sa supravietuiasca, nu se obtine pe ochi frumosi, ci pe bani grei. Folosindu-se de presiunea sociala a celor amenintati cu somajul, diferite grupuri de interese de pe esichierul politic au transformat situatia falimentara a intreprinderilor de stat intr-o sursa aparent inepuizabila de imbogatire. Din "gaurile negre" te poti hrani foarte bine. Falsii protectori au devenit astfel baroni, iar "protejatii" - muritori de foame. Societatea romaneasca a cunoscut in anii asa-numitei tranzitii la economia de piata - cand, in fapt, reformele in economie au fost blocate de coruptie - o puternica polarizare. Jumatate din populatia tarii a cazut sub pragul saraciei, in timp ce cativa indivizi au acumulat pe nedrept averi colosale. Romania risca in orice moment o explozie sociala, cu grave consecinte pe plan politic, deoarece intarzierea excesiva a reformelor in economie n-a permis crearea unei clase de mijloc, care sa asigure echilibrul intre cei doi poli. De indata ce s-a instalat la Palatul Victoria, Guvernul Nastase a promis o lupta fara menajamente impotriva coruptiei. De atunci au trecut doi ani si jumatate, timp in care cardasia dintre politicieni si marii perdanti din economie n-a avut nimic de suferit. Rezultatul este dezastruos. Economia, care in statistici crapa de sanatate, se afla, in realitate, in pragul colapsului. Pentru ca, asa cum declara zilele trecute chiar ministrul Finantelor, "nu se mai plateste nimic". Din cauza datoriilor foarte mari ale intreprinderilor cu pierderi, circuitele financiare sunt strangulate, iar economia, lipsita de oxigen, se sufoca. Desi Guvernul a trecut nu de mult prin Parlament o lege anticoruptie, criticile institutiilor internationale si ale statelor occidentale la adresa imoralitatii din societatea romaneasca nu numai ca nu s-au atenuat, dar au capatat o virulenta iesita din comun.