Papa Ioan Paul al II-lea a plecat fara teama spre Lumina

Corespondenta din Roma de la trimisul nostru special Mihai Cazacu

Clopotele orologiului Palatului Papal batusera de cateva minute pentru ora 21,30. Credinciosii adunati in Piata San Pietro asteptau cu speranta noul buletin de sanatate ce fusese anuntat cu cateva ore inainte. Pe scarile palatului isi face aparitia un grup de clerici, condus de purtatorul de cuvant al Vaticanului, Joaqim Navarro Valls. Fara nici o introducere, acesta anunta grav si laconic: "Sfantul Parinte a decedat asta-seara la ora 21,37 in apartamentul sau privat", invitand apoi multimea sa se roage pentru sufletul "robului lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea. Pret de cateva secunde, esplanada este acoperita de tacere, apoi din toate partile incep sa se auda strigate de durere si plansete. Era sfarsitul unei zile ce se dorise la inceputul sau o sarbatoare.
Tinerii i-au cantat sub fereastra
De la anuntul ce comunica inrautatirea starii de sanatate a Sfantului Parinte, Italia, si cu ea intreaga lume, a devenit scena unor dezbateri uriase privind importanta pontificatului lui Ioan Paul al II-lea. Sub presiune mediatica, dar si manati de o sincera ingrijorare, credinciosii catolici de pretutindeni au transformat Piata San Pietro intr-un imens altar de rugaciune. Din orice parte te apropiai de Vatican, intalneai grupuri de oameni, cu precadere tineri, care se rugau pentru sanatatea Papei, intonand imnuri religioase. Vaticanul a devenit un turn babel care vorbeste limba comuna a rugaciunii cu orice cuvinte ar fi rostita aceasta. Preoti, calugari, calugarite din toate ordinele catolice si din toate zonele lumii formeaza aici zeci de cercuri de rugaciune, la care sunt invitati sa participe si mirenii. Grupuri compacte de tineri, ghidati de steagurile nationale, au ales sa se roage intr-un fel deosebit, asa cum au fost invatati de Ioan Paul al II-lea, care a facut din biserica catolica o biserica a tinerilor. Sub acompaniamentul chitarelor, acestia canta imnuri religioase vesele, ce vorbesc despre un Iisus bland, luminos si apropiat lor. La intervale scurte de timp, tineri din America Latina scandeaza in ritmul unei melodii aproape imperceptibile Juan Pablo, Juan Pablo. Li se raspunde de catre italieni in acelasi ritm Giovanni Paolo. Un personaj bizar si dramatic in acelasi timp scandeaza rugaciuni cu o voce ragusita, aratand cu mana dreapta catre cer. Este imbracat intr-un costum de culoare nedefinita, in mana stanga tine un toiag noduros, iar pe cap poarta o sapca ce are inscriptionat pe ea numele Jesus.
De gat ii atarna un crucifix de perete, iar reverele sacoului ponosit sunt acoperite de o banda alba pe care sunt marcate drapelele nationale ale tarilor catolice. Multimea il observa cu respect, dar nu i se alatura, acesta fiind in schimb o adevarata mana cereasca pentru televiziunile si radiourile dornice sa redea atmosfera din Piata. Politia supravegheaza discret multime in echipe de cate doi agenti, acestia indeplinind mai mult rolul unor ghizi si mai putin pe acela al pazitorilor ordinii publice. Se asteapta in rugaciune si pietate vesti bune despre Sfantul Parinte.
Lumina s-a aprins in San Pietro
La 19,25, luminile din apartamentul papal s-au aprins, iar credinciosii au inceput sa aplaude si sa scandeze impreuna cu grupurile de tineri. Aprinderea ecranelor instalate in Piata a alimentat si mai mult speranta ca vor fi comunicate informatii proaspete despre starea Sfantului Parinte. Dupa cateva minute in care nu s-a intamplat nimic, multimea a intrat intr-o stare de asteptare ingrijorata, fara ca cineva sa mai aplaude sau sa scandeze. Doar pelerinul bizar isi continua incantatiile, atragand atentia noilor veniti. Fotografii se plimba printre oameni in cautarea instantaneelor ce urmeaza sa-i faca celebri. Aproape de ora 20, credinciosii incep sa scandeze din nou numele Papei, de aceasta data sub forma "Giovanni Pietro". Buletinul de sanatate intarzie, dar in multime circula zvonuri cum ca, desi intr-o stare critica, Papa este constient si stie ca in Piata sunt adunati 20.000 de oameni. La ora 21 incepe rugaciunea Sfantului Rosario pentru sanatatea Papei. Incurajati de aceasta rugaciune fundamentala a catolicilor, oamenii sunt cuprinsi de o unda inexplicabila de optimism. Un grup canta binecunoscutele cantece italiene, sarind si aplaudand cu mainile in sus ca pe un stadion. Dintr-o alta parte a Pietei vin valuri umane care-l aclama pe Papa. Se pare ca toti asteptau vestea cea buna. In locul acesteia survine anuntul monseniorului Joaqin Navarro Valls.
Sarbatoarea sperantei s-a sfarsit
Dupa rostirea anuntului, credinciosii au fost din nou invitati sa se roage pentru odihna Sfantului Parinte. O multime trista si solidara se roaga si canta impreuna cu cei care oficiaza mesa, tinandu-se de maini. "Magnifica anima mea Dominus" acopera Piata San Pietro. In cele din urma, aproape de miezul noptii, slujba se termina, iar multimea este binecuvantata si chemata sa revina a doua zi pentru Sfanta Euharistie. Televiziunile iau interviuri la cald, abordand oameni vizibil afectati, ce refuzau sa paraseasca Piata. Surpriza. La ora 0,00, cardinalul reapare, invitand din nou credinciosii la rugaciune. Acestia se strang la baza scarilor Palatului Papal si incep sa se roage impreuna cu corul Vaticanului. Asemenea apostolatului lui Ioan Paul al II-lea, ce a incercat sa gaseasca in diferitele credinte puncte comune, imnurile religioase cantate provin de peste tot. Se aud rand pe rand sonoritati bizantine, catolice si totul culmineaza cu celebrele cantece evreiesti. Pelerinii sunt chemati sa-l aplaude pe Sfantul Parinte, iar invitatiei cardinalului i se raspunde cu aplauze entuziaste, vesele, ce capata ritm odata cu trecerea secundelor. Ultimul act al interventiei extraordinare a monseniorului a fost recitirea discursului de inaugurare a pontificatului lui Ioan Paul al II-lea cu celebrul sau indemn "Nu va temeti!". Un indemn mai mult decat necesar, cine va fi vrednic de crucea lui Petru dupa un pontificat extraordinar ce a readus biserica si credinta in viata de zi cu zi a fiecarui catolic.