"Pantofarii" de oras - clientii fideli ai Salvamontului

* Bilantul anual al accidentelor montane din Romania: 20-30 de morti si 1.700 de raniti * Drojdieri, fete pe tocuri, soacre de 115 kg, persoane cu probleme psihice, caini si pisici, toti trebuie adusi in siguranta jos de pe munte

Sa cari acasa un ins care a ras, scurt, o sticla de coniac "Napoleon" si un bidon cu cinci litri de bere nu e niciodata o treaba simpla. Lucrurile sunt si mai complicate cand betivul nu doarme rezemat de vreun gard, ci e priponit taman de crucea de pe Caraiman, la 2300 metri altitudine. Dar exact asta a fost, acum doi ani, treaba formatiei Salvamont Busteni. Conform spuselor lui Florin Vintila, seful formatiei, salvamontistii au fost anuntati ca, exact pe postamentul crucii, un ins horcaie de cateva ore. Langa el zacea sticla goala de coniac, un bidon gol de bere, dar si un alt bidon plin. Omul venise perfect echipat pentru munte: avea pantofi in picioare, dar isi luase bautura cu el cat putuse sa duca in spate. In zona, din cauza curentilor puternici de aer, accesul elicopterelor e aproape imposibil. Pana la urma, singura solutie a fost cararea "ranitului" cu akia, sania pe care o folosesc salvamontistii. Respectivul, un iesean de 54 de ani, a horcait cinci ore, cat a durat operatiunea, pentru ca intrase in coma alcoolica. Ieseanul s-a trezit doar in Busteni, taman la timp ca sa-i certe pe salvatori ca nu l-au lasat sa-si faca somnul. In limbajul salvamontistilor astfel de inconstienti care se avanta pe munte echipati "de trotuar" se numesc, simplu, "pantofari". Chestiunea ar fi una comica, daca pantofarii n-ar constitui grosul victimelor accidentelor montane din Romania. Si aceste victime nu sunt deloc putine. Anual, in Romania, 20-30 de oameni mor pe munte, iar peste 1.700 sunt raniti. Traumatisme cranio-cerebrale, fracturi de toate felurile, comotii, lipotimii, oameni inghetati, cazurile sunt atat de diverse, incat ar umple un tratat de medicina. Bilantul acesta, care seamana cu cel al unui mic razboi, ar fi mult mai grav daca salvamontistii n-ar lucra din greu, rezolvand mii de incidente. De exemplu, in Busteni, care e o statiune mai linistita, cei 13 salvamontisti de aici au avut, anul trecut, 120 de interventii in care au fost implicate 340 de persoane. Oricum, salvarea pantofarilor nu e o afacere grozava, cel putin din punct de vedere financiar. Pentru o zi de actiune, un salvamontist primeste, mari si lati, 200.000 de lei, bani impozabili. Si, pentru banii astia, trebuie sa doarma cu telefonul langa cap, iar munca de salvare nu e deloc simpla. De exemplu, una din cele mai dificile misiuni indeplinite de echipa din Busteni a fost salvarea unei soacre. Asta-vara, o constanteanca de 115 kg a avut ambitia sa plece pe munte cu ginerele, ca sa-l supravegheze mai bine. Dar, aproape de varful Caraiman, pe femeie au lasat-o picioarele. Dupa aia, timp de cinci ore, sase insi ca bradul si-au dat sufletul s-o aduca jos. Alta data, salvamontistii au trebuit sa se ocupe de un dog german, care isi rupsese picioarele sarind intr-o viroaga. Noroc ca dogul a stat cuminte in akie si n-a muscat pe nimeni. Probleme mai mari au fost cu o pisica, mai precis cu o femeie care a evadat dintr-o institutie psihiatrica si, cautandu-si pisica, a ajuns in crestetul muntelui. In plus, unii incearca sa foloseasca Salvamontul pe post de room-service. Acum cateva luni, cei din Busteni au fost chemati urgent in zona cascadei Urlatoarea. O cucoana din Bucuresti, insotita de cativa baieti "de asfalt", le-a cerut acestora sa-i aduca cinci umbrele si cinci pelerine, pentru ca a inceput sa ploua si e in pericol mare. Aproape toate accidentele apar datorita nerespectarii regulilor elementare ale muntelui. O situatie clasica e cea cand turistii se suie sus cu telecabina sau telescaunul si vor sa se intoarca inapoi pe jos. Dar, pe jos, traseul e mult mai greu decat pare vazut de sus. Multi, fara echipament adecvat si fara experienta, se ratacesc imediat. Bautura e si ea la originea multor accidente, dar nici jandarmii, nici salvamontistii n-au cadrul legal sa-i amendeze pe cei care se fac prastie pe munte. O alta greseala la fel de grava e sa pleci singur. Un ins voinic a facut asta, acum cativa ani, intr-o vara. Dar, pe langa Valea Jepilor, a cazut intr-o viroaga si si-a rupt un picior, la cateva sute de metri de poteca marcata. Nu l-a auzit nimeni strigand, celularul ii era descarcat, asa ca "voinicul" a ajuns sa-si manance foile din buletin, de foame. Dupa cata iarba era jumulita in jur, salvamontistii care l-au gasit dupa mult timp au apreciat ca omul a mai trait doua saptamani. Cateodata, ca sa treci de la stadiul de pantofar smecher la stadiul de cadavru e suficient un singur pas gresit.