Pagina cititorului

Radu Căliman (34 de ani), farmacist în Târgu-Jiu, este un vechi cititor al cotidianului „Adevărul“ şi, pentru a avea siguranţa că primeşte ziarul în fiecare zi, a decis să se aboneze.

Citeşte „Adevărul" de 13 ani

„Citesc Adevărul de 13 ani. Îl cumpăram de la chioşc, dar se mai întâmpla să nu-l găsesc şi am vrut să am garanţia că îl primesc în fiecare zi, aşa că m-am abonat. Este şi mai avantajos", spune Radu.Acesta a constat o evoluţie pozitivă a ziarului în decursul timpului: „În primul rând, apreciez la acest ziar echidistanţa politică şi ştirile, atât sub raport calitativ, cât şi cantitativ. Am observat o evoluţie mereu spre bine a publicaţiei şi partea bună este că acţionariatul nu intervine în politica editorială".

E şi acesta un jaf

Lumea de azi e bântuită de Zeul Profitului. Eficienţa economică, inovaţia tehnologică, imaginaţia marke-tingului - toate sunt judecate prin prisma profitului. E un zeu lacom, nesăţios, căci cere tot mai mult profit. Ajunge de neconceput acelaşi profit sau - Doamne, fereşte! - unul mai mic decât în anul anterior. Religia profitului face nerentabilă o activitate al cărei profit nu creşte permanent.

Evident, profitul nu poate exista fără consum, aşa că legea profitului obligatoriu mai mare cere un consum pe măsură. Am fost şi noi conectaţi la această „religie". Cu cinism zic am fost - adică fără nicio precauţie, protecţie, asigurare de viaţă ori de bunăstare. Toate supermarketurile, saloanele auto, mallurile, târgurile şi show-roomurile au luat minţile bieţilor oameni. Aici îi aşteptau preoţii Zeului Profitului. N-ar fi mare lucru de reproşat doar pentru asta. Şi să fi vrut cineva, n-avea cum opri avântul consumist. Furăciunea e în altă parte: creditul cu buletinul - creditul, în general, de pe piaţa românească - şi-a scos banii cu vârf şi-ndesat prin condiţii cum mai oneroase nu se-ntâlnesc nicăieri în Europa, decât la clanurile de cămătari interlopi. Am fost şi eu victima unui biet credit, la o bancă de negăsit dacă voiai să lichidezi creditul, dar omniprezentă când era să încaseze. Îţi lua numai dobândă - în primii doi ani ai unui credit de trei ani -, de te trezeai că n-ai achitat, practic, nimic din credit, deşi îl plătiseşi dublu.

Ei, de aşa jaf Banca Naţională n-are cum să fie socotită nevinovată. Iar ce se toarnă acum - pe seama ex-premierului Tăriceanu, de parcă ar fi fost în poziţia în care este Traian Băsescu de atâţia ani - e doar praf în ochi. Nu c-ar fi fost vreun sfânt; era şi el parte a sistemului. De altfel, vorba lui Băsescu: „bani sunt". Doar că, probabil, fac bani prin alte părţi.  I.R.