O versiune de birou a răscoalei de la 1907

De la chinezi mereu am importat marfă cu ghiotura, dar singurele produse cu adevărat fiabile s-au numit "Revoluţia culturală", de după 1971, şi "Mafia cu ochi oblici", de după 1989. Sigur,

De la chinezi mereu am importat marfă cu ghiotura, dar singurele produse cu adevărat fiabile s-au numit "Revoluţia culturală", de după 1971, şi "Mafia cu ochi oblici", de după 1989. Sigur, ar mai putea fi invocate şi restaurantele chinezeşti, dar pentru că în România ele se sfiesc să servească pisică la cuptor şi câine cu portocale, nu prea îşi merită numele.

Restul bunurilor chinezeşti - fie că se numesc ascuţitori de creioane sau tirbuşoane pentru sticle - se distinge prin proprietatea că acestea te slujesc o zi, după care clachează inexplicabil. Dar nici cel mai mare cusurgiu nu pune pierderea la inimă: produsele fraţilor chinezoi sunt cele mai ieftine de pe piaţă şi te ţin de exact câte parale dai pe ele.

Nu m-am mirat, aşadar, când am aflat că un alt produs ieftin de sorginte chinezească, e vorba de forţa de muncă femeiască, şi-a probat perisabilitatea într-o fabrică de confecţii din Bacău. În mod previzibil, forţa de muncă s-a dat defectă din senin, atacându-l pe director cu furculiţele, ca într-o versiune de birou a răscoalei de la 1907.

Bietul om, care-o fi văzut la viaţa lui destule filme conţinând cruzime asiatică, spune că s-a speriat rău, dar eu cred că nu era cazul. Dacă furculiţele erau "made in China", sigur nu-l păştea niciun pericol.