O studentă a fost alungată de părinţi pentru bebeluş

Ioana Nae

Pe lângă cursuri, seminarii şi teme de facultate, are grijă şi de băieţelul ei de doar 3 luni de zile. La cei 21 de ani, Maria pare mai mult o copilă ce ţine în braţe un alt copil.
"Am trecut prin multe greutăţi în viaţă, iar copilul a fost pentru toată lumea o surpriză. Mai ales pentru mine, ţinând cont că medicul îmi spusese că am un chist şi că nu sunt, în niciun caz, însărcinată". În urma unui alt control, la un alt medic, a aflat vestea şi s-a hotărât să-şi păstreze copilul. Pentru el, s-a luptat timp de nouă luni de zile cu toată lumea. "Toate cunoştinţele mele mi-au recomandat să aleg calea cea mai uşoară, aceea de a face un chiuretaj şi de a-mi continua frumoasa viaţă de student". Nici din partea părinţilor nu s-a bucurat de mai multă înţelegere. "Tatăl meu vitreg a avut o reacţie foarte urâtă, iar mama a făcut şoc emoţional. Singurul sprijin a venit din partea tatălui copilului, care m-a susţinut mereu, însă doar moral, pentru că el este încă elev, fără un loc de muncă. Cât despre părinţii lui, pot spune că au fost împotriva naşterii acestui copil încă de când au aflat de existenţa lui".
La facultate, e printre cei buni
N-a renunţat la şcoală şi nici nu i-a trecut prin cap să renunţe. A terminat anul universitar 2005-2006 cu media 8.30 şi a reuşit să-şi dea toate examenele cu excepţia ultimelor trei, când i-a venit sorocul şi a fost internată în spital. "Îmi amintesc că în noaptea în care a venit băieţelul pe lume învăţam pentru examenul de a doua zi. Nu am reuşit să-l mai dau pentru că la ora patru dimineaţa mi s-au rupt membranele. Asta este o întâmplare pe care n-am să o uit niciodată!"
Planuri pentru ea şi pentru bebeluş
Maria locuieşte acum la fundaţia World Vision şi profită de ocazie să-şi pună ordine în gânduri şi în planuri: "Sper să mă pot întoarce în locuinţa părinţilor mei dacă aceştia vor fi de acord să mă reprimească şi să igenizeze casa. Asta pentru că, la ora actuală, acolo sunt geamuri stricate, igrasie, mucegai, un loc total neadecvat pentru creşterea unui copil". Nu se lasă bătută şi-şi caută chiar şi un loc de muncă pentru a se putea întreţine din propriii bani. "Nu vreau să apelez în vreun fel la ajutorul părinţilor mei şi de aceea m-am gândit chiar să-l duc pe micuţ la o creşă atunci când eu nu voi fi acasă". Pentru viitorul ei şi-al băieţelului, Maria are planuri mari: "Îmi doresc să urmez şi Facultatea de Zootehnie, pentru că îmi plac foarte mult animalele, şi-aş vrea ca băieţelul meu să urmeze cele mai bune şcoli. Sper ca el să-mi îndeplinească visele pe care eu nu le-am putut îndeplini". Deşi e conştientă că bebeluşul care creşte odată cu ea i-a schimbat viaţa în totalitate, Maria spune cu tărie: "Fetelor care se află acum în aceeaşi situaţie în care m-am aflat eu, le spun să-şi păstreze copiii, pentru că şi ei, cât de mici ar fi, în burtică, au instincte şi conştiinţă".