O Romanie pentru saraci

Membrii Guvernului au trebuit sa se ocupe, ieri, de o grava amenintare la adresa securitatii nationale: saracia romanilor. Caci nu niscaiva bombe Al-Qaida sau potentiale acte de agresiune ale

Membrii Guvernului au trebuit sa se ocupe, ieri, de o grava amenintare la adresa securitatii nationale: saracia romanilor. Caci nu niscaiva bombe Al-Qaida sau potentiale acte de agresiune ale vecinilor reprezinta pericolul numarul unu pentru Romania, ci saracia cvasigeneralizata a cetatenilor ei. Astfel, Comisia Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale a dat publicitatii o statistica sumbra: 6,6 milioane de persoane sunt sarace, dintre care 2,6 milioane sunt lovite de "saracie extrema". Cifrele comisiei, care a fost infiintata pentru ca toate tarile UE au astfel de organisme, nici macar nu cuprind persoanele fara locuinta. Miile de boschetari de pe cuprinsul patriei n-au fost numarati de nimeni, asa ca nu exista in statistici. Oricum, multi dintre cei care au un acoperis deasupra capului nu se mai bucura demult de confortul unei locuinte a anului 2002. La noi, zeci de mii de blocuri sunt negre de la fumul sobelor de apartament, iar apa calda e o amintire de pe vremea lui Ceausescu. In total, anul trecut, 38% din gospodariile situate in mediul urban si 21% din cele de la tara nu au putut acoperi cheltuielile curente pentru intretinerea locuintei sau pentru plata curentului electric. In consecinta, multe dintre aceste locuinte au fost debransate. Practic, restantierii la intretinere sunt atat de multi, incat sistemul de termoficare risca sa intre in colaps la iarna, cand nu se stie cat va costa gigacaloria. De aceea, cresterea exploziva a preturilor la utilitatile publice a fost calificata ca "un factor de risc pentru perspectiva imediata". Nici cu hrana nu stau romanii mult mai bine, caci unul din zece traieste sub limita de subzistenta. Cazuri cum a fost cel de la Petrosani, unde mai multi fosti profesori au fost internati in spital cu diagnosticul de "inanitie", nu sunt deloc o raritate. Cabinetul Nastase, constient de amploarea fenomenului, a luat o droaie de masuri, care mai de care mai mediatizate. A promulgat Legea venitului minim garantat si a anuntat ca lucreaza la un nou Plan National de Lupta Anti-Saracie. In Bucuresti si prin tara s-au deschis economate, unde nevoiasii pot cumpara pe cartela zahar si ulei mai ieftine. Tot celor sarmani li se ofera tratamente stomatologice la jumatate de pret. Lucrurile nu s-au oprit aici, caci saracilor, multi dintre ei batrani, li s-a creat o lume proprie, un univers paralel cu al celorlalti, unde cuvintele-cheie sunt "tarife sociale". Telefoane mai ieftine, calatorii cu trenul si autobuzul mai ieftine, facilitati la intretinere, cota "sociala" de energie electrica, pachete de programe tv prin cablu "reduse", lemne de foc, medicamente... Lista poate continua la nesfarsit. Probabil, pasul urmator va fi crearea unor cartiere speciale de saraci, care, pana la urma vor fi trimisi in niste orase speciale. Dupa aceea, saracii de la noi vor fi grupati, cu politia, intr-o bucata de tara cu o larga autonomie financiara: Romania Economat. Dar toate aceste subventii, acordate saracilor in numele solidaritatii sociale, s-au facut cu o birocratie si pierderi imense. Ca sa stabileasca cine e sarac si cine nu, functionarii primariilor s-au apucat sa masoare marimea covoarelor de prin casele oamenilor si pestii din acvarii. Celelalte produse si servicii subventionate sunt livrate dupa ce se prezinta teancuri de adeverinte, dar si asa afaceri dubioase se fac destule. Practic, saracia din Romania era mult mai ieftin si mai eficient combatuta daca Guvernul PSD isi respecta promisiunile din campania electorala. Indexarea pensiilor in raport cu inflatia, deschiderea unor santiere de interes national sau elaborarea unor legi privind acumularea de averi pe cai nelegale. Nimic din toate acestea nu s-a intamplat. Acum, tocmai pentru ca rata de indexare a pensiilor n-a tinut pasul cu inflatia, batranii au saracit continuu din 1996 si pana acum. Santiere de interes national, cum ar fi constructia sau macar terminarea hidrocentralelor incepute, nu s-au deschis, desi acestea insemnau si noi locuri de munca, dar si curent ieftin. In loc de asta, s-au tinut in viata mamuti industriali care genereaza pierderi imense. Apoi, combaterea economiei subterane, de unde provin majoritatea averilor ilicite, e la pamant. La ora actuala, in Romania, peste 2 milioane de oameni muncesc la negru. Acest lucru a dus la aparitia unui fenomen unic in Europa: rata de fiscalitate la noi este cea mai mare de pe continent, dar impozitele si taxele colectate pe cap de locuitor sunt cele mai mici. Cu alte cuvinte, statul a jupuit pana la piele salariatii pe care i-a prins, iar pe ceilalti i-a lasat in pace. Dar in loc sa se ocupe de cresterea masei de salariati impozitate, oamenii politici si-au vazut de ale lor: parlamentarii isi cumpara televizoare cu diagonala de 1 metru, iar guvernul, intre doua reesalonari de mii de miliarde acordate datornicilor statului, se ocupa de Economate. Din pacate, tarifele sociale si alte solutii "pe puncte de pensie" nu sunt decat o alifie intinsa pe o rana deschisa. Deja saracii Romaniei sunt prea multi.