O istorie a lenjeriei

De la corsetele de început de secol la sutienele şi chiloţii „microscopici“ din ziua de azi, modificările, exemplificate într-o expoziţie de la Muzeul Modei şi Textilelor din Londra, deschisă vinerea trecută, reflectă nu numai tendinţele modei, cât şi schimbările sociale şi dezvoltarea mişcărilor feministe din ultimul secol, scrie „The Independent”.

Începutul secolului: totul în dantelă

În 1900, chiar dacă Regina Victoria se mai afla pe tronul Regatului Unit, crinolinele şi fundele mari care umflau la spate fustele, ce caracterizau moda din perioada domniei ei, îşi pierduseră din popularitate.

Corsetele şi benzile de susţinere din dantelă, făcute cu coaste de balenă, folosite în această epocă pentru a crea o talie subţire, erau extrem de restrictive şi incomode. La începutul secolului al XX-lea, lenjeria devenise mai puţin masivă.

Scopul ei era tot să o facă pe purtătoare să încapă într-o rochie cu talia de 45 de centimetri în formă de clepsidră, dar gusturile din epoca edwardiană se orientau mai mult către liniile mai înguste. Pe măsură ce fustele au devenit mai strâmte, nu a mai fost nevoie de cercurile metalice pe care generaţiile anterioare le purtau pe sub haine ca să-şi umfle fustele.

Spre sfârşitul domniei lui Edward al VII-lea al Angliei (1901-1910), hainele au devenit mai puţin ostentative, ceea ce necesita o siluetă mai fină şi mai sportivă. Când femeile au putut în sfârşit să se mişte libere, să participe la jocuri, şi lenjeria s-a dezvoltat.

Pantalonaşii lungi creaţi de Amelia Bloomer (numiţi „bloomers”) erau ideali pentru tenis, iar mondena newyorkeză Mary­ Phelps Jacobs a inventat un prototip de sutien, făcut din două batiste prinse cu o panglică. Benzile de susţinere restrictive s-au metamorfozat într-o centură mai scurtă, purtată peste cămăşi mai largi şi slipuri, iar pasiunea pentru dans a tinerelor a dus la inventarea portjartierului care ţinea ciorapii pe picior.

După tinerele emancipate ale anilor ‘20, lenjeria a devenit din nou restrictivă. Dar criza de oţel din perioada celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat că metalul nu mai putea fi folosit pentru corsete, aşa că au devenit populare corsajele moi. În anii ‘50, când Marilyn Monroe şi rochiile în formă de „A” întruchipau feminitatea în modă, a revenit forma de clepsidră. Totuşi, în 1959 femeile mai tinere purtau deja seturi de sutien şi centură strâmtă, mai practice pe sub hainele de zi. Acestea semănau mult mai mult cu lenjeria modernă şi dovedeau creşterea popularităţii culturii tinere şi a mişcării femeilor.

1970-2009: sutienele push-up

Chiar dacă imaginea feministelor care-şi ard sutienele este un mit, anii ‘70 au adus o revoluţie în societate şi în croitorie. Centurile rigide necesare pentru a crea silueta anilor ‘50 au pierdut din popularitate odată cu apariţia unor modele ca Twiggy.Sutienele au devenit fine şi minimale, susţinând sânii doar printr-un fir metalic.

Lenjeria a început să fie şi o parte importantă a publicităţii, devenind o latură esenţială aducătoare de venit pentru case de modă mai vechi, ca La Perla sau Christian Dior.În anii ‘80, femeile îmbrăcate puternic şi strălucitor aveau nevoie de piese de lenjerie care să se potrivească exteriorului, şi aşa au intrat în peisaj mărci ca Wonderbra, ce au oferit consumatoarelor decolteuri atrăgătoare create cu sutiene push-up.