Nu desenez caricaturi religioase nici pe bani grei

Ştefan Popa Popa's este unul dintre cei mai cunoscuţi caricaturişti pe plan mondial. El a intrat în Guinness Book datorită rapidităţii cu care reuşeşte să deseneze caricaturile. Popa's s-a

Ştefan Popa Popa's este unul dintre cei mai cunoscuţi caricaturişti pe plan mondial. El a intrat în Guinness Book datorită rapidităţii cu care reuşeşte să deseneze caricaturile. Popa's s-a impus de-a lungul timpului în contextul internaţional al caricaturiştilor, iar presa i-a acordat chiar titlul de "rege al caricaturilor". Convertit recent la catolicism, el comentează războiul caricaturilor şi vorbeşte despre subiectele tabu din acest domeniu.
- Cum comentaţi fenomenul iscat în lumea arabă din cauza caricaturilor cu Profetul Mahomed?
- Un om care crede în religia lui, indiferent de religia respectivă, trebuie să aibă respect faţă de semenii lui. Eu, de când fac caricatură şi până în prezent, subiecte religioase nu am abordat şi nici nu voi aborda, tocmai datorită educaţiei pe care o am. Au fost cazuri în care am fost invitat să realizez teme care abordau cât de cât religia şi mi s-a oferit o sumă exagerată de bani. Am refuzat. Pentru mine, religia este un lucru sfânt şi nu are nimic adiacent cu umorul. Chiar dacă religia respectivă se numeşte catolică, ortodoxă, mahomedană, budistă şi aşa mai departe, toate religiile au un arhitect universal în mijloc, în care cred şi-l respectă. Consider nepotrivit ceea ce au făcut colegii mei din Danemarca, mai ales că îi cunosc şi ştiu că nu sunt nişte nume sonore în peisajul caricaturii mondiale.
- Ce rol are libertatea de expresie în acest caz?
- Libertatea de expresie trebuie întotdeauna legată şi de cei şapte ani de acasă, educaţie, grad de cultură, civilizaţie. Nu pot să o scoţi în afara acestui lucru. Şi orice lucru care este făcut în extremă denotă cu totul şi cu totul altceva şi nu este vorba de a fi democrat, liber.
- Ce credeţi despre replica lor, concursul pe tema Holocaustului?
- Nu trebuie să găsim un refugiu asupra unor elemente istorice şi să legăm fapta lor de acest lucru. Ei pot să extrapoleze în dreapta şi în stânga. Însă sunt lucruri diferite şi trebuie făcută mare diferenţă între a face caricatura Profetului şi a face concursuri pe acest subiect care are sau nu legătură cu faptul în sine. Cel mai deranjant este faptul că s-au folosit aceste caricaturi, după părerea mea, discreditând religia musulmană. Or, un bun creştin respectă credinţa semenilor săi, chiar dacă nu face parte din acea religie.
- În Maroc aţi asistat şi chiar aţi determinat eliminarea unui tabu: caricatura politică.
- Hassan al II-lea, regele Marocului, a lăsat în expoziţia de la palatal regal caricaturile tuturor membrilor curţii regale. Era pentru prima oară când s-a întâmplat aşa ceva. Şi a dat drumul în presa marocană caricaturii politice, care este cu totul altceva faţă de religie. Este o chestie istorică, de la această fază, din 13 iunie 1998, s-a publicat caricatură politică în lumea arabă. Dar una este caricatura politică şi alta este blasfemia.
- Nu vi se pare exagerată reacţia musulmanilor?
- Mi se pare prea mare exagerarea... Eu am trăit în lumea musulmană, şi cred că au un comportament destul de înapoiat. Am stat aproximativ o lună de zile în Maroc. Am cunoscut şi artişti, oameni cu vederi foarte liberale şi nu toţi erau văzuţi foarte bine.