"Nu cred în avuţia materială, ci în aceea sufletească"

Pentru că de un an şi jumătate realizează emisiunea "Jurnal Intim", i-am cerut Danei Săvuică un interviu în spaţiul ei intim. Acasă. Adică într-o vilă din Pipera, aşezată pe malul

Pentru că de un an şi jumătate realizează emisiunea "Jurnal Intim", i-am cerut Danei Săvuică un interviu în spaţiul ei intim. Acasă. Adică într-o vilă din Pipera, aşezată pe malul lacului, în minicartierul de vile Class, printre aleile şerpuitoare de beton şi peticele de iarbă.

Între telefoanele care sunau continuu şi sosirea băieţilor cu camere şi cabluri, care urmau s-o filmeze, am obţinut de la Dana Săvuică un întreg jurnal de confesiuni.

O "mică" Asie te frapează din momentul în care intri în casă. Toate decoraţiunile provin din ţările îndepărtatului continent, de la tablourile din frunze pictate în culori naturale, până la un Budha imens ce meditează adânc în răceala taciturnă a bronzului. Raţe mandarin, elefanţi statici, miniaturizaţi, frunze de bananier transformate în fructiere de mâinile pricepute ale unui meşteşugar cu ochi oblici, boluri cu lumânări parfumate.

Cochilii de scoici din apele Pacificului, cu sutele, mărunte, adunate într-o înşiruire de căuşuri de lemn de tec. Parchet de bambus, şi planta însăşi crescând într-un colţ al livingului. Impropriu spus "colţ", pentru că încăperea are un perete - cel care dă spre lac - de formă semicirculară. Acesta este ambientul în care "se mişcă natural" gazda noastră.

"Se fac în curând doi ani de când ne-am mutat aici", îşi începe Dana Săvuică introul verbal, în timp ce prepară cafeaua. "Mi-am dorit foarte mult să avem o casă lângă o bucăţică de lac. Şi eu, şi Răzvan (Răzvan Stanciu, soţul ei, n.r.) suntem foarte apropiaţi de tot ce înseamnă apă. El a copilărit mult timp în Mangalia, tatăl lui fiind ofiţer de marină.

El a trăit cu marea, eu, cu Oceanul Indian. Toată copilăria mea am stat în Sri Lanka, Indonezia, Malaysia, Filipine, ţări care au deschidere la oceane şi mări" (lucru care se datorează tatălui ei, care a fost ambasador în aceste ţări, n.r.). "...

Când am prins de veste că pe bucata asta de pământ se va construi un cartier, am tras cu dinţii să luăm şi noi o parceluţă ca să ne facem casă. A fost visul meu de-o viaţă, dar am muncit foarte mult pentru el. Şi tragem în continuare la rate! Din păcate sau din fericire, nu suntem în acel top al oamenilor bogaţi.

Dar zic eu că poate este bine să fim normali, mai cu picioarele pe pământ. Nu cred în avuţia adusă de bani, ci în aceea intelectuală şi sufletească, din păcate valori şi principii demodate astăzi", zice Dana Săvuică.

"Nu am pe cine să impresionez. Sorry!"

Despre avuţia terestră, materială, profesie, bani şi afaceri, aflăm lucuri noi: soţul ei, Răzvan Stanciu, conduce afacerea pe care a demarat-o cu ani în urmă Dana Săvuică, pe vremea când era manechin celebru. Este vorba de agenţia Etiquette Models, una dintre primele înfiinţate, despre care în ultima vreme nu s-a mai auzit.
"N-ai mai auzit pentru că nu am mai lucrat în România. Mergem pe un sistem numit <> : avem 10 manechine cu circuit internaţional.

Soţul meu se ocupă de businessul ăsta pentru ca eu să am timp să fac televiziune şi alte chestii - gen accesoriile sau linia de încălţăminte. Colaborăm cu agenţiile de afară, am intrat într-un sistem şi nu ne mai interesează piaţa românească.

În România, manechinul este în continuare prost plătit. Apoi, există nişte interese ale unora care vor să te lovească. Doi patroni de agenţii au început să se bată efectiv din cauza unei fete, după ce au epuizat injuriile şi insultele. Este o bălăcăreală tipic balcanică în moda românească, la fel ca în politică.

Noi nu avem chef de aşa ceva! Businessul ne merge bine şi ne este suficient. Tocmai de aceea nu-ţi nici dau nume de manechine, nici ce fac ele afară. Nu am pe cine să impresionez. Sorry! Într-o vreme am ieşit mult în faţă şi mi s-au băgat fitile!"

"N-aş vrea s-o văd pe Julie fâţâindu-se pe scenele româneşti"

Julie, fiica Danei Săvuică, este în clasa a opta la "Jean Monnet". În timpul interviului era la şcoală, dar am prins-o în momentul realizării fotografiilor. O adolescentă subţire, cu aer timid, despre care am aflat mai multe de la mama ei. "Suntem confidente, ne spunem toate secretele.

Deşi are doar 14 ani, Julie înţelege viaţa la modul matur. De multe ori mă surprinde! Eu, ca şi alţi părinţi, avem handicapul perioadei comuniste. Ea, care a avut libertate de exprimare, are o personalitate debordantă. Şi eu, şi Răzvan am lăsat-o să crească natural, nu i-am impus reguli stricte, nu ştie de frica mea. Tot timpul am tratat-o ca pe un om mare". Julie are voce şi o cultivă prin studiu.

"Merge la şcoala de muzică a Crinei Mardare care este condusă de sora mea, Gabi. Am o soră care este măritată cu vărul primar al Crinei", face Dana precizarea. "Am mare încredere în Crina. O dată pentru talentul ei de foarte bun profesor, în al doilea rând, face parte din familie".

Este clar că Julie Stanciu, după numele din certificat, deschide un mare orizont de aşteptare părinţilor ei. "O pregătim pentru o carieră în muzică. Vreau să fac eforturi financiare să o trimit la Londra sau Atlanta, la şcolile de muzică unde s-au născut The Beatles sau Elvis. Sunt convinsă că de acolo trebuie să pornească", zice mama ei. Snobism? Nu, zice, altceva care ţine de "star-sistemul" autohton.

"Nu aş vrea niciodată să o văd fâţâindu-şi fustiţa scurtă pe scenele româneşti sau cântând la nunţi. Nu vreau să facă chestia asta! Copilul meu are o voce extraordinară! Niciodată nu aş vedea-o nici eu, dar nici ea însăşi pe scenă, exploatându-şi atuurile fizice, ca să facă o carieră în muzică. Mi-ar plăcea să aibă un manager englez", visează mama viitoarei soliste.

Să-i ajutăm pe cei mai trişti ca noi

Julie a stat cu bunicii pe linie maternă, până a mers la şcoală, în ţări asiatice, precum Indonezia şi Pakistan, şi în Finlanda. "A fost decizia noastră, pentru a-i oferi posiblitatea să intre în contact cu alte culturi, oameni de alte rase şi obiceiuri. Nu face discriminări şi a fost surprinsă când ziarul vostru a prezentat-o în ziua începerii anului şcolar, într-un reportaj intitulat <> .

Nu i-a plăcut paralela dintre copilul bogat, Julie, şi copilul sărac, o fetiţă din comuna Drăguţeşti. A venit la mine şi mi-a zis: <> . Şi am făcut un pachet cu hăinuţe, ghiozdan, încălţăminte şi l-am trimis acolo, iar corespondentul vostru local a vrut să dea o ştire. Am refuzat, chiar nu era necesar să se ştie că am ajutat un copil sărman.

Ţi-am spus asta ca să înţelegi ce suflet are Julie, nu are fiţe de copil de bani gata. Te rog şi pe tine acelaşi lucru, să nu scrii despre acest amănunt". N-am respectat dorinţa Danei Săvuică, deşi a insistat să tratez generic subiectul - adică "July merge la acţiunile umanitare McDonald's sau UNICEF" - dintr-un motiv foarte simplu: ea nu vrea să fie popularizată astfel. Dar alţii, da! De Crăciun, pentru fiecare covrig atârnat în bradul de la orfelinat, politicieni şi neaveniţi se înghesuie în faţa camerelor de luat vederi!

Dana Săvuică, o femeie "Eve"

>> Este o bălăcăreală tipic balcanică în moda românească, la fel ca în politică. Noi nu avem chef de aşa ceva!
Dana Săvuică

>> Copilul meu are o voce extraordinară! Mi-ar plăcea să aibă un manager englez.
Dana Săvuică

De câteva zile circulă ştirea că Dana Săvuică va conduce revista "Eve", un titlu britanic ce se va lansa şi în România la începutul lui decembrie. "În momentul când s-a pus problema cine să fie redactorul-şef, era normal ca Trustul Intact să-şi îndrepte privirea către persoanele care deja sunt în grădina lor.
După mai multe discuţii, au ajuns la concluzia că eu am spiritul Eve.

Şi eu cred acelaşi lucru. De când am citit-o, m-am regăsit în foarte multe articole. Eve nu face deosebiri între categorii, nu face discriminări între femei, nu dă verdicte, ci doar învaţă şi sfătuieşte. Şi nu desfiinţează femeia care nu are pe umăr poşeta Prada! Ce-mi place enorm - are multe poveşti de viaţă cu femei care au reuşit sau care nu au reuşit. Femei obişnuite, nu VIP-uri!".

Poveste cu necuvântătoare

Alţi membri importanţi ai familiei sunt doi căţei, mamă şi fiu, Loli şi Rocky, pe care nu i-am putut fotografia pentru că au plecat să hălăduiască în cartierul de vile. Au o istorie interesantă, din punctul de vedere al stăpânei lor.

"Când ne-am mutat aici, era foarte frig afară, când am auzit nişte schelălăituri. Am ieşit şi am văzut o căţea maidaneză, dar care arăta ca un coker. Plângea, avea ţurţuri peste tot, genele îi erau lipite cu gheaţă. Am scos coşul de rufe şi i-am făcut un coteţ cu tot felul de cârpe în el. Am pus-o undeva unde să nu bată vântul, să nu viscolească.

A intrat imediat în căsuţa ei şi toată iarna numai acolo a stat. A devenit căţeluşa noastră. Drept recunoştinţă, mi-a trântit şase pui! A rămas gravidă, că Loly a noastră era căţeaua cartierului! M-am trezit într-o dimineaţă că soţul meu îmi zice: "Să ştii că eşti bunică. Du-te pe terasă să vezi că ai şase şobolani". Erau mici, negri, urâţi, cu ochii lipiţi. I-am năşit pe toţi, i-am făcut măricei.

La un moment dat, căţeaua s-a înhăitat cu altă căţea care fătase şi ea. S-au certat şi aia a omorât-o în bătaie pe a noastră. Era toată sfâşiată. A găsit-o cineva lângă lac, trăgea să moară. Am dus-o cu o vecină la un veterinar, iar căţeii au rămas pe mâna mea. Erau mici, cereau de mâncare tot timpul. Le-am dat cu biberonul şi i-am făcut nişte zdrahoni frumoşi. I-am dat pe toţi, în afară de unul: Rocky.

Pe ea am castrat-o. Dar fiul ei, în vara asta şi-a adus amanta în curte la mine. O căţea mult mai mare, mai înaltă ca el, aşa cum se poartă acum - creaţă, de culoare gri. A rămas şi aceea gravidă. A trântit şi ea şase pui, dar am zis că nu vreau să-i văd. Sunt la vecinul, care s-a oferit să aibă el grijă de ei", a povestit Dana scurta istorie canină de pe terasa casei lor.