Normele la impozitul pe venit incearca sa impoziteze folosirea personala a masinilor si telefoanelor firmei

Amanarea cu aproape doi ani a intrarii in vigoare a normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit a provocat o adevarata harababura in randul contribuabililor. Desi

Amanarea cu aproape doi ani a intrarii in vigoare a normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit a provocat o adevarata harababura in randul contribuabililor. Desi aceste norme au fost aprobate de catre Guvern la sfarsitul anului trecut (n.r. - oricum, cu mare intarziere), ele nu au fost publicate nici pana acum in Monitorul Oficial. Daca textul OG 7/2001 lasa destul loc pentru interpretari, normele de aplicare precizeaza, pe parcursul catorva zeci de pagini, toate veniturile si avantajele in bani si natura pe care un contribuabil trebuie sa le declare la Fisc pentru a fi impozitate. Este adevarat ca, potrivit legii, toate avantajele in natura trebuiau declarate si pana acum, insa acestea nu erau detaliate in mod expres (cum apar in norme); fapt care permitea angajatorului sa interpreteze intr-un mod favorabil lui ce inseamna avantaj in natura. Regula care functiona pana la aprobarea normelor era ca un contribuabil trebuia sa plateasca impozit pentru avantajele in natura primite de la angajator numai daca acesta nu-si inregistra avantajele respective drept cheltuieli deductibile. Acum, potrivit normelor metodologice, avantajele acordate includ folosinta in scop personal a vehiculelor de orice tip, hrana, cazarea, personalul pentru munci casnice, reducerile de preturi sau de tarife in cazul cumpararii unor bunuri sau prestari de servicii pentru salariatii proprii, gratuitatile de bunuri si servicii, inclusiv sumele acordate pentru distractii sau recreere s.a.m.d. Analistii financiari se tem insa ca Ministerul Finantelor ar putea controla declaratiile de venit pe 2002 in conformitate cu normele care nu au fost inca publicate. Pentru ca Legea 493/2002 (privind impozitul pe venit, care aproba OG 7/2001) a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2003, reprezentantii Fiscului ar putea interpreta ca si normele se aplica de la aceeasi data. In aceste conditii, contribuabilii trebuie sa treaca in declaratia de venit daca firma suporta primele de asigurare de care beneficiaza angajatul (cu exceptia celor obligatorii), daca firma plateste abonamentele la mijloacele de transport in comun (fara ca acestea sa fie folosite in interes de serviciu), daca angajatorul plateste angajatului convorbirile telefonice personale, daca aceasta suporta cheltuielile pentru odihna si tratament sau pentru cumpararea de catre angajat a unor bunuri sau servicii. Toate aceste detalii vor da multe batai de cap contabililor firmelor, care vor trebui sa descalceasca aceasta incurcatura, astfel incat sa nu fie amendati de catre Fisc. Intr-o declaratie acordata Mediafax, Mihai Tanasescu, seful Finantelor, a incercat sa explice rolul acestor norme. "Aceste probleme tin de o anumita disciplina financiara. Nu vreau sa fac exemplificari, dar sunt multe firme care au case, masini pentru sotii, pentru soti, pentru copii, pentru nepoti, care sunt ale firmei. Costurile respective se regasesc in costurile firmei si vin in detrimentul impozitului pe care aceasta firma trebuie sa il plateasca statului", a precizat Tanasescu. Pe de alta parte insa, ministrul a incercat sa linisteasca apele tulburate de aparitia normelor, afirmand ca "nimeni nu este absurd si nimeni nu este impotriva unor astfel de cheltuieli normale pentru fiecare societate comerciala, insa ele trebuie bine dimensionate. Companiile trebuie sa aiba grija in momentul in care definesc ce tipuri de cheltuieli fac pentru salariati sau pentru management", a mai spus Tanasescu.