Nelinisti la Paris asupra consecintelor unui "veto" francez in Consiliul de Securitate

Deputatii UMP au inceput sa se intrebe daca merita asumat riscul ruperii relatiilor cu Statele Unite

Apropierea momentului in care Consiliul de Securitate al ONU va supune la vot cea de-a doua rezolutie asupra Irakului a inceput sa nelinisteasca cercurile politice din Franta. O serie de voci din randurile Uniunii pentru Majoritatea Prezidentiala (grupare care domina legislativul de la Paris), in frunte chiar cu liderul UMP din Adunarea Nationala, Jacques Barrot, si-au exprimat ingrijorarea fata de consecintele pe care le-ar avea pentru Franta un gest atat de radical ca exprimarea dreptului de veto pentru blocarea rezolutiei. Desi nu contesta nici un moment politica presedintelui Chirac si sunt absolut convinsi ca atacarea Irakului ar trebui sa fie ultima optiune avuta in vedere la ONU, deputatii conservatori francezi se intreaba daca apararea acestui punct de vedere pana la capat merita riscurile ruperii relatiilor cu Statele Unite. "Afirmandu-ne sprijinul fata de demersul francez, ne exprimam speranta ca el nu va parea un demers a priori antagonic Statelor Unite", a declarat Barrot, citat de agentiile de presa. Liderul UMP, Alain Juppe, si-a exprimat, la randul sau, rezerva fata de recurgerea la dreptul de veto in Consiliul de Securitate : "Dreptul de veto nu trebuie invocat cu usurinta; este o arma de descurajare, dar se poate dovedi extrem de bogata in consecinte", a spus el, avertizand ca, "in cazul in care incepem sa o invocam, ar insemna sa-i dam apa la moara lui Saddam Hussein". In ce masura ingrijorarile deputatilor UMP isi vor gasi ecoul si la Palatul Elysee, e greu de prevazut; deocamdata, presedintele francez, Jacques Chirac pare ferm hotarat sa-si exercite dreptul de veto, blocand rezolutia americano-britanica, fie si cu pretul unei rupturi grave a relatiilor cu Washingtonul. Totodata, diplomatia franceza exercita presiuni extrem de puternice asupra tarilor "mici" reprezentate in prezent in Consiliul de Securitate, pe ale caror voturi conteaza pentru a sustine punctul de vedere al Parisului. Presiuni egale, probabil, in intensitate cu acelea exercitate de americani pentru a le atrage in propria tabara. Cat de departe va merge inclestarea dintre marile puteri in Consiliul de Securitate - prea putini analisti se incumeta sa faca pronosticuri. Oricum, tot mai multe voci, de o parte sau alta a Atlanticului, incep sa fie de acord ca aceasta inclestare a mers deja prea departe, aducand prejudicii greu de reparat relatiilor transatlantice.