Moscova a ascuns armele de distrugere în masă ale lui Saddam

ÎnregiStrările audio ale unor discuţii între oficiali irakieni, care au ca subiect programul de dezvoltare a unor arme de distrugere în masă, readuc în prim plan o mai veche teorie: Bagdadul

ÎnregiStrările audio ale unor discuţii între oficiali irakieni, care au ca subiect programul de dezvoltare a unor arme de distrugere în masă, readuc în prim plan o mai veche teorie: Bagdadul avea arme chimice, iar în ajunul invadării Irakului, Moscova a şters toate urmele existenţei lor.
Într-un interviu în presa americană, expertul în geo-politică Ryan Mauro susţine că Saddam avea, într-adevăr, arme de distrugere în masă. Dovada invocată de Mauro sunt cele 12 casete cu înregistrări ale întâlnirilor apropiaţilor lui Saddam. Deşi s-a susţinut că Irakul şi-a încetat programul nuclear în anii '80, "dictatorul a continuat programul de îmbogăţire a uraniului şi în anii '90, la Basra, în vederea creării unor arme de distrugere în masă", declară Mauro. Casetele conţin şi înregistrări cu Saddam, care discută despre asistenţa primită din partea Rusiei şi Braziliei în "negocierile" cu SUA. Armele biologice şi chimice irakiene care se presupunea că au fost distruse în 1991 nu numai că mai existau, ci, potrivit expertului, ar fi jucat şi un rol în apariţia antraxului în 2001.
Pacepa: "Sărindarul" moscovit, utilizat şi de Bagdad
Irakul a beneficiat de ajutorul Moscovei în ştergerea urmelor armelor de distrugere în masă ale dictatorului Saddam, scria fostul şef al spionajului românesc extern, controversatul Ion Mihai Pacepa, în "Washington Times", la doar trei luni după invadarea Irakului de către SUA. Ziarul rusesc "Pravda" susţinea aceaşi teorie chiar la începerea războiului, în martie 2003. "Ca fost şef al spionajului extern al României, subordonat KGB-ului, îmi este clar că Rusia se află în spatele
dispariţiei
armelor de distrugere ale lui Saddam Hussein", spunea Pacepa. "Sărindarul", cum numeau spionii români acţiunile de ştergere a oricăror urme, a fost folosit de Moscova inclusiv în Libia, explica acesta. Era o metodă des utilizată să "evapore" urmele de arme chimice ale dictatorilor din lumea a treia în momentul în care se apropiau vesticii. Armele de distrugere în masă erau arse sau ascunse pe fundul mării. Microfişierele cu instrucţiunile tehnice secrete, ajunse şi ele pe fundul mării, erau păstrate în containere rezistente la apă. Potrivit spionului român, "Sărindarul" era urmat de o campanie de ridiculizare a oricărei persoane care încerca să dea de urma acestor arme secrete. "Oricine îl acuza pe Gadhafi că deţine arme chimice era ridiculizat. Minciuni, toate numai minciuni!, spuneau propagandiştii", scria Pacepa acum trei ani. Unul dintre propagandişti era organizaţia de stânga, World Peace, care, potrivit fostului şef al serviciilor secrete externe româneşti, exista numai în acest scop.