Monica Anghel a fost poreclita Whitney Houstonescu

Ziua de marti a insemnat repetitii si conferinte de presa. Finlanda, Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Turcia, Malta, Romania, Slovenia, Letonia si Lituania au trecut de pe scena sub tirurile

Ziua de marti a insemnat repetitii si conferinte de presa. Finlanda, Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Turcia, Malta, Romania, Slovenia, Letonia si Lituania au trecut de pe scena sub tirurile amicale ale presei. Am vazut tot felul de "specimene": de la belgianul Sergio, un autodidact cu voce de Tom Jones, la travestitii sloveni de la Sestre, admiratori ai Danei International, care, pentru lamuriri suplimentare, invitau ziaristii direct in camera lor de hotel. Delegatia din Danemarca il include si pe compozitorul Michael Ronson, Mircea Romcescu pentru romani si prieteni. Intrebat de ce nu a participat la selectia nationala a Romaniei pentru Eurovision, Romcescu a raspuns ca nu i s-a parut o decizie corecta, atata vreme cat traieste in Danemarca de 17 ani. Amanunt care nu l-a impiedicat pe fratele sau, Adrian, sa se inscrie, in 1998, la selectia romaneasca, pe care a si castigat-o... Marti dupa-amiaza, Romania a inregistrat o victorie istorica: o Europa intreaga a stat cu ochii si urechile la noi. E drept ca a fost vorba de o Europa a ziaristilor, dar, data fiind faima de cartitoare a breslei, succesul a contat. Conform programului, repetitiei i-a urmat o vizionare cu artistii si tehnicienii. Monica si Marcel au fost asteptati cu aplauze si felicitari de echipa tehnica estoniana, careia n-au prea avut ce sa-i reproseze. Sunetul a fost impecabil, dupa cum remarca impresionat Ionel Tudor. Doar la capitolul lumini, Dan Manoliu, seful delegatiei si profesionist de televiziune, a mai adus ceva modificari. Abia dupa acest episod a urmat partea interesanta. Romanii nu se asteptau sa se inghesuie prea multi jurnalisti la conferinta de presa, insa scaunele s-au umplut, iar oamenii s-au aratat interesati de o multime de lucruri. Curiozitatea lor nu i-a vizat doar pe interpreti, ci intregul fenomen muzical romanesc. Se asteptau, dupa 12 ani de schimbari pe plan social si politic, si la modificari dramatice in ceea ce priveste felul in care "suna" Romania. Dar, remarcand ca ultimele noastre trei participari la Eurovision au mers pe aceeasi linie si ca n-am renuntat la piese lente, au trecut rapid la solisti. Dupa discutii relaxate, a venit lovitura: Marcel a rupt urechea targului cu a lui (si a lui Puccini) "Nessum dorma". Dupa ce, la cererea salii, a demonstrat pe viu ca nu degeaba a studiat gospel la New York, Monica a incheiat seria interventiilor sale cu un impecabil "I Will Always Love You". Sala a aplaudat in picioare. Cineva de la BBC a dat verdictul: romancei ar trebui sa-i spuna lumea "Whitney Houstonescu". Ca mare diferenta n-ar fi intre ele, daca punem la socoteala si ca englezii insisi au felicitat-o pentru engleza impecabila. Concluzia generala a fost ca ai nostri au voci magnifice, ca nu se bucura de cata atentie li s-ar cuveni si ca merita sa fie staruri internationale. In ciuda acestui triumf mediatic, Tallin-ul se incapataneaza sa dea drept castigatoare sigura piesa Germaniei. Pana si soferii de taxi dau verdictul cu pricina. (Capitala Estoniei e, probabil, precum orasele noastre de provincie, unde zvonurile circula repejor si toata lumea cunoaste pe toata lumea. Un avantaj fata de Stockholm, metropola ai carei locuitori habar n-aveau ca Eurovision 2002 se petrece la ei in oras...) Germania are, chiar daca nu ne convine, mai multe atuuri: e o mare putere; n-a mai castigat concursul de vreo 20 de ani; ultima data cand a iesit invingatoare, piesa apartinea aceluiasi compozitor ca si anul acesta; solista Corinna May este nevazatoare, astfel ca nemtii au si un avantaj emotional fata de ceilalti. ("Nu-mi vad publicul, insa il simt", declara Corinna, cuvinte care nu lasa indiferent pe nimeni). Dar nimic nu e sigur pana sambata noapte.