Moartea care tine de foame

Tot mai multe femei isi omoara copiii la nastere. Numai in acest an s-au inregistrat 15-20 asemenea crime de care se ingrozesc si ucigasii platiti, profesionistii in materie de omoruri. Bebelusi

Tot mai multe femei isi omoara copiii la nastere. Numai in acest an s-au inregistrat 15-20 asemenea crime de care se ingrozesc si ucigasii platiti, profesionistii in materie de omoruri. Bebelusi strangulati, loviti cu capul de pereti, inecati, au fost gasiti aruncati la ghenele de gunoi ale unor blocuri, prin crangurile unor rauri, in vagoane de tren sau te miri pe unde. La inceputul acestei saptamani, in comuna Tigveni-Arges, cativa localnici au observat in apele raului Topolog cadavrul unui copil. La fata locului s-au deplasat imediat un procuror si ofiteri judiciaristi de la Politia Curtea de Arges. Cadavrul a fost scos din apa si depus la morga Spitalului Municipal. Victima era o fetita. Medicii legisti au stabilit ca a fost nascut la termen si vie. Cadavrul prezenta un orificiu in zona toracelui, iar piciorul drept era rupt din incheietura. Probabil ca, in momentul in care l-a lepadat, femeia care l-a adus pe lume l-a luat de picior si l-a aruncat direct in rau, unde trupul firav s-a infipt intr-o tepusa sau in trunchiul retezat al unui arbust. In scurt timp, politistii au descoperit-o pe autoarea faptei. Aceasta este o femeie de 29 de ani, Cigoianu Elena, fara ocupatie, din comuna Tigveni. Ea are patru copii din relatii anterioare neoficializate. Locuieste, impreuna cu parintii si cei patru minori, care au varste intre 4 si 8 ani, intr-o casa cu o singura incapere si in care dominanta este doar mizeria, saracia neagra. Femeia a nascut pe malul raului Topolog, neasistata. Cand si-a revenit dupa nastere si a realizat ca trebuie sa inghesuie in bordeiul de sub dealul Momai - asa se cheama "cartierul" rudarilor din Tigveni - inca un suflet, in conditiile in care acolo se mai chinuiesc inca sapte, Elena Cigoianu s-a gandit - asa, cel putin, declara acum - ca e mai bine ca micuta sa moara. Aproape fara nici o remuscare, femeia a declarat politistilor ca a omorat-o pe micuta abia adusa pe lume si a aruncat-o in rau. "Traim, eu si cei patru copii pe care-i mai am si parintii mei, din mila satului si a celor care ne intind o mana de ajutor. Nu aveam nici o posibilitate sa mai cresc inca un copil". Intrebarea care se pune, pentru ca nu poti motiva o crima cu nici o explicatie, oricat de patetica ar fi ea, este cine-i va creste acum pe cei patru copii, cum aratam, in varsta de 4-8 ani. Pentru pruncucidere, Elena Cigoianu va fi judecata si condamnata la inchisoare. Cine-i va ingriji pe parintii femeii ucigase, batrani si bolnavi? Sa fi premediatat oare Elena Cigoianu aceasta crima? Ea va merge in puscarie. Cum-necum, va avea traiul zilnic asigurat. Din bordeiul sarac lipit pamantului vor pleca cinci guri hamesite. Raman doar doua, doi batrani. E mai usor sa te descurci cu hrana pentru doua guri decat pentru sapte. Sigur, nici pe departe nu puteau trece asemenea idei prin capul unei femei semianalfabete, harsita de griji si nevoi, la randul ei, din frageda pruncie si aruncata in valtoarea suferintelor lumesti cand inca nu stia ce este viata, ce responsabilitati presupune aducerea pe lume a unui copil. Disperarea ii impinge insa pe oameni la gesturi greu de anticipat, iar Elena Cigoianu este, sa recunoastem, un om mai mult decat disperat. Este o fiinta impinsa de soarta, de strambatatile grave ale societatii, la conditia de neom. Si ea s-a comportat, iata, exact asa, ca un neom, ca un ins care nu mai asculta decat de instinct. De instinctul bolnav al unui organism pentru care binele, raul, noaptea, ziua se rezuma la o amarata bucata de paine sau de mamaliga dupa care tipa sapte guri infometate.