Micutul Bazilescu, orfanul-miliardar, mai valoreaza doar cat alocatia de la camin

De cum s-a facut destul de mare ca sa inteleaga, Iulian Bazilescu a stiut ca este mostenitorul uriasei averi a boierului Bazilescu, care cuprinde, printre altele, biserica si parcul cu acelasi nume

De cum s-a facut destul de mare ca sa inteleaga, Iulian Bazilescu a stiut ca este mostenitorul uriasei averi a boierului Bazilescu, care cuprinde, printre altele, biserica si parcul cu acelasi nume din Bucurestii Noi si aproape tot terenul pe care a fost construit cartierul Balta Alba. La varsta de un an, cand a ramas orfan de mama, "micul print" s-a mai pomenit si cu o familie noua, caci tatal sau, care era casatorit legitim cu alta femeie, l-a luat sa locuiasca impreuna cu el, ascunzandu-i faptul ca droaia de "unchi" din casa ii erau, de fapt, frati. In decembrie 2001, cand si tatal sau a murit, pe baiatul de 14 ani nu l-au dorit nici mama vitrega, nici fratii sai mai mari, astfel incat Iulian a ajuns la orfelinat. Timp de cateva luni, "orfanul miliardar" a facut senzatie la televiziune si in ziare, nascand o serie de povesti care ii atribuiau sume astronomice in conturi bancare, case, firme si masini. Baiatul a crezut in cele spuse de presa, caci si tatal sau ii repeta mereu ca toate acele proprietati vor fi candva ale lui. Cand a venit in centrul de plasament "Pinocchio", se purta ca o adevarata odrasla de vita nobila: razgaiat si rebel, Iulian nu accepta disciplina din institutie, dorea sa plece si nu dadea pe la scoala. De altfel, lucrurile se desfasurau cam la fel si inainte de decesul tatalui sau: "era batut si neglijat de tata, care mai si bea", povesteste Mihai Priboi, jurist la Directia pentru Protectia Copilului (DPC), sector 2. "Taica-sau mai pleca "la pescuit" cate trei zile, mai venea cu femei, mai fugea si Iulian de acasa cate o saptamana, o luna..." Obisnuit sa aiba totul pe tava, caci familia era totusi destul de instarita, Iulian a suferit insa curand socul de a afla ca nu are, de fapt, mai nimic. Pentru fabuloasa avere Bazilescu rudele sale nu detineau titluri de proprietate; societatea comerciala a familiei se afla pe zero; existau doua masini, dar fara acte pe numele tatalui sau, iar casa cu etaj in care locuia mama vitrega urma sa se imparta intre aceasta, Iulian si toti fratii sai. Desi suma care ii revine pare sa ii asigure o oarecare stabilitate pentru inceput, DPC aduna cu grija fiecare leut din pensia de urmas a copilului, pentru ca acesta sa aiba un venit sigur la 18 ani. Marcat de pierderea celor dragi, de iluzia bogatiei si de realitatea vietii de orfan pe care o traieste, speriat de haituiala presei, Iulian s-a inchis in el, desi se straduieste sa redevina un copil normal. "Nu se drogheaza, nu fura, are un suflet bun si e foarte istet", ne spune directoarea centrului Pinocchio. Merge mai des la scoala, desi spune ca nu-i place, si incearca sa promoveze clasa a VI-a, in care inca se mai afla, la cei 15 ani ai lui, in urma abandonului scolar anterior. Ii lipsesc insa libertatea si afectiunea unei familii. "Eu m-am obisnuit sa stau pe strada, cu prietenii mei, sa fac ce vreau. De ce sa merg la scoala?!", pufneste Iulian, incercand sa-si ascunda spaima de oamenii mari, care i-au pricinuit numai suferinte. Acum isi doreste doar sa fie lasat in pace, sa afle cine este cu adevarat si sa-si traiasca copilaria ca orice alt pusti de varsta lui.