Mai e o speranta - Copenhaga

Miercuri seara, premierul Adrian Nastase a aparut in fata camerelor de luat vederi pentru a saluta raportul Comisiei Europene asupra Romaniei. Documentul contine critici si incurajari importante, dar,

Miercuri seara, premierul Adrian Nastase a aparut in fata camerelor de luat vederi pentru a saluta raportul Comisiei Europene asupra Romaniei. Documentul contine critici si incurajari importante, dar, pentru Bucuresti, cel mai important lucru in relatia cu Uniunea Europeana ar fi fost stabilirea anului 2007 ca data-tinta pentru integrare. Raportul initial intocmit de comisarul european pentru extindere, GUnter Verheugen, fixa acest reper. Din nefericire, colegiul comisarilor europeni nu a fost de acord cu Verheugen, preferand "sa ia nota" de data propusa de Romania si atat. Acest fapt pune Bucurestiul intr-o situatie dificila in raporturile cu Uniunea Europeana. Premierul Nastase, care consemneaza in mandatul sau reusite importante in politica externa, asa cum sunt vizele si aderarea la NATO, a preferat, de aceasta data, sa se ascunda in spatele formularilor diplomatice pentru a nu spune publicului ca Romania tot da, de cinci ani de zile, un examen la care, deocamdata, nu a fost respinsa, dar nici nu a fost admisa. Executivul european a dat unda verde pentru admiterea a opt state din Europa de Est si doua din bazinul mediteranean. Incepand de anul viitor, cele zece tari ale primului val de extindere, cel mai impresionant din istoria Uniunii - Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Lituania, Letonia, Cipru si Malta - vor trece din categoria candidatelor in cea a viitoarelor membre, care urmeaza sa semneze tratatul de aderare in decurs de 18 luni. Incepand din 2003, pe lista Comisiei vor ramane doar trei tari care aspira sa intre in Uniune: Romania, Bulgaria si - eternul candidat - Turcia, careia nu i s-a fixat nici acum o data la care i se va permite sa inceapa negocierile de aderare. Pentru Bucuresti si Sofia, ar fi fost important ca documentul de evaluare, oricat de sever, sa contina o ancora in 2007, un indiciu care sa le arate ca extinderea va mai continua, ca o Uniune cu 25 de state, oricat de ingreunata si nefunctionala va deveni, intr-o prima faza, isi va mai asuma riscul de a le ingloba si pe ele. In evaluarea lor, comisarii nu au uitat sa specifice ca, in cazul celor doua candidate, nu se va mai aplica un tratament in bloc, asa cum s-a intamplat cu cele zece, ci individual, pe baza propriilor merite. Un motiv de satisfactie pentru Bulgaria, care a fost declarata, pentru prima data intr-un raport al Comisiei, tara cu economie de piata functionala, avand, in plus, un numar mult mai mare de capitole de negociere inchise - 22 - fata de Romania, unde economia de piata a fost apreciata in continuare ca nefunctionala, iar numarul de capitole de negociere inchise este de doar 13. Nu exista dovezi ca in decizia politica luata de comisarii europeni a atarnat si faptul ca Romania a semnat in luna august a acestui an, in ciuda recomandarilor Uniunii Europene, un acord ce confera cetatenilor americani imunitate in fata Curtii Penale Internationale. Comisia nu a uitat, insa, sa consemneze aceasta "abatere" a Romaniei, la vedere, in capitolul 27 al raportului privind politica externa si de securitate comuna. Oricum, imediat dupa ce raportul scris a fost dat publicitatii, au aparut sustinerile verbale ale cauzei celor doua tari lasate in afara primului val. Presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, si-a exprimat sprijinul pentru Romania si Bulgaria, pledand, oarecum in gol, pentru admiterea lor in UE in 2007. Ieri, premierul britanic, Tony Blair, si ministrul sau de externe, Jack Straw, si-au declarat, la randul lor, aceeasi sustinere fata de Bucuresti. Raportul Comisiei Europene urmeaza sa fie validat la reuniunea sefilor de stat sau de guvern din tarile UE, in decembrie, la Copenhaga. Au existat doua cazuri in istorie cand recomandarile Comisiei Europene nu au fost validate de Consiliul European. Ultima data, acest lucru s-a petrecut in 1999, la Helsinki, cand, desi Comisia recomandase sa nu se inceapa negocierile de aderare cu Romania si Bulgaria, liderii Celor 15 au hotarat, totusi, sa dea unda verde celor doua state est-europene. 1999 a fost anul razboiului dintre NATO si Iugoslavia. A fost anul in care acelasi Tony Blair a promis in Parlamentul de la Bucuresti sprijin pentru Romania. Va mai putea el, oare, in 2002, la Copenhaga, sa influenteze restul Uniunii Europene? In cele doua luni ramase pana la summitul Consiliului European, Romania ar trebui sa aiba un lobby extrem de puternic pe langa alte capitale mari din Europa, in afara Londrei. Sa mai consemnam doar faptul ca, dupa anuntarea raportului Comisiei, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat al SUA s-a plans doar de faptul ca Turcia "nu se bucura de un tratament corect din partea Uniunii Europene". Washingtonul n-a avut timp ca citeasca raportul si despre Romania si Bulgaria. Dar nu lipsa unui reper clar pentru aderare ar trebui sa fie principala problema a Bucurestiului, ci concluziile evaluarii venite de la Bruxelles. Europa a analizat corect situatia din Romania, asa cum ne-am obisnuit, din 1997 incoace: administratia publica este greoaie si nefunctionala, favorizand coruptia la scara larga, sistemul juridic functioneaza defectuos, suferind grav de pe urma amestecului puterii executive, economia, desi a facut progrese, este departe de ceea ce ar trebui sa fie, iar legislatia europeana deja adoptata nu este pusa in practica din varii motive. Este ceea ce reproseaza Europa Romaniei de cinci ani, de la primul raport, si ceea ce Romania, prin guvernul Nastase, trebuie sa-si asume. Faptul ca Europa a acordat si mentine romanilor dreptul de libera circulatie este, din toate punctele de vedere, un fapt pozitiv. Romanii ca popor se integreaza in Europa mai mult decat o face statul. Este insa evident ca, in lipsa deciziilor politice absolut necesare si corect exprimate in raport, Romania risca sa devina, ca si Turcia, un mebru NATO cu statut de candidat perpetuu la UE.