Mai e nevoie de un pumn in gura lui Basescu?

"Ce sa-i fac? Sa-i dau un pumn in gura?" Ati gresit daca v-ati gandit la Sisu din "La Familia"! Nu sunt versuri dintr-un hip-hop de cartier si nici vreo replica de Garcea. Vorbele au cazut brutal din

"Ce sa-i fac? Sa-i dau un pumn in gura?" Ati gresit daca v-ati gandit la Sisu din "La Familia"! Nu sunt versuri dintr-un hip-hop de cartier si nici vreo replica de Garcea. Vorbele au cazut brutal din tuguiul buzelor Domnului Adrian Nastase, mai abitir decat i-ar fi cazut dintii lui Traian Basescu daca pumnul premierului ar fi urmat traseul cuvintelor. Replica e adevarata, scena de violenta s-a consumat insa cu un singur combatant, pe un post national de televiziune, luni seara, cand seful partidului de guvernamant jubila dupa adoptarea Constitutiei LUI. Si fiindca era a lui si numai a lui, firesc, a trecut la denigrarea Opozitiei demagogice si fatarnice, care era sa-i strice momentul de bucurie, instigand electoratul la boicotarea referendumului. Oricat de inelegant ar fi fost orchestrate iesirile premierului din tot cursul zilei de luni, acuzele la adresa adversarilor Puterii nu erau deloc neobisnuite. Fiindca, de fapt, momentul scrutinului din 18 si 19 octombrie 2003 a realizat developarea filmului relatiilor Opozitie - Putere, tinut in cutia obscura 3 ani de zile. Rezultatul nu este deloc incantator: o trupa aroganta, mult prea increzatoare in invincibilitatea ei, cocotata pe cele mai inalte trepte ale piramidei si o masa fara contur de chipuri suprapuse, care valureste fara forta, la temelie, sperand sa zgaltaie edificiul. In zilele de referendum si imediat dupa, Opozitia a demonstrat ca nu e capabila sa-si indeplineasca adevarata fisa a postului: sa cenzureze eficient Puterea, sa-i demonteze abuzurile, sa anihileze fraudele, sa deconspire vinovatii. A fost un test inaintea examenului electoral pe care, din pacate, si PD, si PNL l-au ratat, dovedind ca au pierdut cei 3 ani de Opozitie, fara sa invete cum trebuie luptat cu guvernarea. E greu, intr-adevar, sa penetrezi sistemul de securitate pe care un partid de marimea si forta PSD a reusit sa-l puna la punct in tot acest timp. Cand un partid unic la guvernare reuseste sa controleze aproape toate puterile statului, poate parea imposibil sa gasesti o bresa sau chiar sa mai supravietuiesti in afara fortificatiilor Puterii. Liderii UDMR au folosit acest pretext pentru a-si usura viata si au trecut inlauntrul zidurilor protectoare. PRM n-a avut incotro, fiind tarat de extremismele notorii ale presedintelui sau, si a ramas izolat la portile imperiului. Democratii si liberalii au ales insa, constient, sa faca Opozitie dupa principiile standard ale democratiei. Si-au asumat acest rol. Din pacate, au facut-o cu la fel de putina responsabilitate ca si atunci cand si-au asumat preluarea puterii, in '96. Iesirile lor publice de pana acum au fost nu doar firave si necoordonate, dar mai ales ineficiente. Ce ar putea face niste partide fara functii, fara parghii si posturi in administratie in fata unei forte cu tendinte totalitare? Scuza e destul de plauzibila, dar ea nu justifica in totalitate inactiunea. Fara a avea pretentia ca sunt infailibile, doua solutii au stat nefolosite la indemana oamenilor lui Basescu si Stolojan in tot acest timp. Prima ar fi fost rigoarea in exercitarea cenzurii impotriva guvernului si partidului sau. De la motiunile de tot felul initiate in Parlament, trecand prin interpelarile adresate Guvernului si sfarsind cu dezvaluirile despre abuzurile Puterii, mai toate actele reprezentantilor Opozitiei au fost marcate de superficialitate. Problemele pensionarilor, ale agriculturii, smenurile de la Rafo si Darmanesti, contorizarea, escrocheriile din Sanatate, criza invatamantului - toate au fost tratate dupa ureche. Acelasi lucru s-a intamplat si in ultimele zile, cu ocazia referendumului: contestatii subtiri, fara probe clare si suficiente argumente juridice, au facut extrem de usoara sarcina PSD de a-si acoperi chiar si acele abuzuri locale care au marcat in unele locuri scrutinul. Aceeasi lipsa de rigoare e vizibila si in discursurile unor lideri ai celor doua partide - mereu aceiasi - care au devenit un fel de chibiti polisportivi. Pe Boc, Nicolaescu sau Basescu ii poti auzi vorbind si despre reforma Justitiei, si despre Tractorul Brasov, si despre criza graului, si despre profesionalizarea Armatei. In loc sa incurajeze specializarea pe domenii a unor personaje charismatice din esalonul doi-trei sau promovarea unora gata scoliti, si PD, si PNL inventeaza vorbetii universali, a caror credibilitate scade proportional cu extinderea ariei de acoperire tematica. A doua solutie care ar fi putut salva eficienta Opozitiei in fata ofensivei pe toate fronturile a PSD era originalitatea actiunilor politice. Partidele din afara cercului Puterii n-au reusit, in tot acest timp, sa produca ceva al lor, nici macar un guvern din umbra, sa emita coerent proiecte de legi pe domenii, sa promoveze initiative credibile, sa provoace dezbateri publice serioase. Nici macar dezvaluirile despre acte penale sau imorale ale unor reprezentanti ai autoritatilor nu le-au apartinut. Cazurile Puwak si Beuran, licitatiile trucate din Sanatate, abuzurile din APAPS sau din Justitie, coruptia din Politie au fost scoase in fata opiniei publice de presa, nu de cenzorii en titre ai Puterii. Nici chiar in fata abuzului de inceput al guvernarii Nastase - arestarea autorilor Armagedonului - "fortele de echilibru democratic" n-au miscat decat dupa 48 de ore, desi era vorba de unul de-al lor. De altfel, aceasta a fost singura prestatie cat de cat vizibila a Opozitiei in 3 ani: o replica lenta si firava, neinsotita de nici un element de originalitate care sa o faca, intr-adevar, o alternativa pentru electoratul dezamagit. Si atunci, de ce mai e nevoie de un pumn in gura lui Basescu, care, oricat de sloboda ar fi, rosteste mult prea rar adevaruri? Chiar nu e nevoie, si premierul ar trebui sa stie asta atunci cand maimutareste dezinvoltura in limbaj si in gesturi. In Romania, din pacate, de ani buni, alegerile nu se mai castiga de un partid, alegerile le pierde un anumit partid. Si asta din cauza propriilor greseli, nicidecum din cauza valorii competitorului.