Mai aproape de NATO

In mod evident, tema centrala a reuniunii de la Bucuresti a asa-numitului grup Vilnius, al candidatilor la admiterea in NATO, a fost necesitatea intaririi flancului sudic al Aliantei. "Primavara

In mod evident, tema centrala a reuniunii de la Bucuresti a asa-numitului grup Vilnius, al candidatilor la admiterea in NATO, a fost necesitatea intaririi flancului sudic al Aliantei. "Primavara noilor aliati" a constituit o buna ocazie pentru liderii de la Bucuresti sa afirme intr-un cadru mai amplu ceea ce diplomatia romana nu inceteaza sa sugereze de multa vreme cancelariilor nord-atlantice: ideea ca, odata cu noile amenintari la adresa securitatii globale aparute dupa 11 septembrie, a devenit imperios necesara consolidarea dimensiunii sudice a Aliantei, prin alaturarea Romaniei si Bulgariei la cei doi piloni ai flancului, Grecia si Turcia. Treptat, aceasta idee a prins contur si a inceput sa convinga. La forumul pentru securitate de la Munchen din februarie, delegatia americana a adoptat-o pentru prima oara, sustinand-o in mod public. S-a creat, de atunci, si o noua initiativa de securitate, o structura de cooperare de tip "2+2", Grecia-Turcia + Romania-Bulgaria. La reuniunea de la Bucuresti, conceptul "extinderii sudice" pare sa fi fost unanim acceptat, iar tandemul Romania-Bulgaria a devenit la fel de credibil in ochii membrilor NATO ca si grupul tarilor baltice. Mai mult, cu aceasta ocazie, Statele Unite si unii dintre aliatii lor si-au exprimat, mai nou, preferinta pentru "o extindere cat mai robusta", de la Marea Neagra la Marea Baltica. Insusi presedintele Statelor Unite, George W. Bush, a promis in mesajul adresat participantilor la summit ca, la Praga, "vor fi inlaturate ultimele linii de demarcatie in Europa". Liderii de la Bucuresti au toate motivele sa priveasca cu optimism catre summitul NATO de la Praga. Toate semnalele primite, de catava vreme, din partea membrilor Aliantei arata ca Romania este in carti in cursa pentru NATO si ca, in lipsa unui incident major (de tip crah economic, lovitura de stat, mineriada sau conflicte cu vecinii) se va numara printre tarile nominalizate la Praga. O data in plus, aliatii au dat de inteles ca, dupa 11 septembrie, criteriul politic este cel care predomina in evaluarile pentru admiterea noilor aliati. Din aceasta perspectiva, cele noua tari candidate la admiterea in Alianta (Croatia, cea de-a zecea, nu intra in discutie pentru extinderea de anul acesta) nu se mai afla in competitie directa una cu cealalta. De aceea, initiativa Grupului Vilnius, la inceput destul de ambigua, s-a putut dezvolta ca un forum de cooperare, cu toate ca membrii grupului sunt cat se poate de diferiti unul fata de altul. In euforia data de vestile bune din ultima vreme, se cam ignora, insa, un alt tip de mesaj, mai pragmatic si mult mai rezervat. Purtatorul lui la Bucuresti a fost secretarul general al NATO, lordul George Robertson (care nu s-a deplasat personal la reuniune, ci a trimis un mesaj inregistrat). Robertson a atras atentia ca "mai sunt multe de facut pana la Praga", si nu s-a referit doar la adaptarea fortelor armate la standardele NATO. S-a acceptat, in general, ideea ca armatele "noilor aliati" nu au cum sa ajunga, in cateva luni, la nivelul armatelor partenerilor europeni din NATO (considerati, si aceia, la randul lor, mult inferiori fata de dotarile americanilor). Cei 19 par sa se fi resemnat cu formula unei aliante cu doua sau chiar trei viteze. Din partea viitorilor membri nu se cere imposibilul. Ce se cere, insa, este: o democratie bine consolidata, stabilitate economica si sociala, impartasirea valorilor comune Aliantei. Secretarul general al NATO a mai insistat (la fel ca si emisarii americani veniti in ultima vreme la Bucuresti) asupra eradicarii coruptiei, flagel care submineaza credibilitatea intregii societati. In lupta impotriva coruptiei e nevoie de legi ferme, sustinute de vointa politica, a spus Robertson, si nu de angajamente frumoase. "Cuvintele nu sunt niciodata de ajuns, ele trebuie sustinute prin acte si decizii care pot fi recunoscute si masurate". La Bucuresti s-au spus cuvinte frumoase. "Primavara noilor aliati" a fost un bun exercitiu de imagine pentru Romania. Evident, mesajele de sustinere pe care le-a primit tara noastra acum nu sunt rezultatul summit-ului, ci roadele unei politici externe coerente. Romania s-a alaturat, inca din primul moment, coalitiei antiteroriste de dupa 11 septembrie, iar vorbele au fost insotite, de aceasta data, si de fapte. De la deschiderea spatiului aerian pentru avioanele NATO, la cooperarea serviciilor secrete romanesti cu cele americane, pana la trimiterea de trupe in Afganistan, Bucurestiul a incercat sa demonstreze ca poate fi un aliat de nadejde. Pe plan extern, tara noastra pare sa fi obtinut puncte importante in cursa pentru NATO. Ramane insa factorul intern: reformele indelung amanate, lupta impotriva coruptiei, intarirea institutiilor statului de drept. Din aceasta perspectiva, cursa pentru NATO nu este, nici pe departe, castigata.